Comitetul Internațional al Crucii Roșii (ICRC)

Despre ICRC

A fost păstrat capitolele: Structură, obiective și finanțe 

 

Contributori: C. Nicolae

Istoric

Comitetul Internațional al Crucii Roșii (International Committee of the Red Cross) își ia începutul oficial încă din a doua jumătate a secolul al IX-lea, și mai precis din februarie 1863 (1). Fondator al ICRC este considerat Henry Dunant, care a avut prilejul de a vedea în de aproape Bătălia de la Solferino, ce avuse loc în 1859 (2). Imaginele văzute au avut un efect destul de mare asupra lui H. Dunant, care și-a pus ca scopul principal oferirea unui ajutor medical pentru soldați în urma bătăliilor s-au chiar pe câmpul de luptă. 

Cu toate acestea, organizația creată de H. Dunant, în zorile înființării sale, nu se poate compara cu organizația din zilele noastre, având și o altă denumire – Comitetul celor Cinci (Committee of Five) (3), formată din: Henry Dunant, Théodore Maunoir, Gustave Moynier, Guillaume Henri Dufour și Louis Appia.

O atenție ar trebui de atras și asupra cărții scrise de către H. Dunant, Amintiri din bătălia de la Solferino (A Memory of Solferino) (4), care a stârnit o frenezie în societatea timpurilor date. Lucrarea povestește faptele de după Bătălia de la Solferino și dezastrul umanitar. În timpul oferirii ajutorul, cuvintele rostite de către H. Dunant vor deveni un viitor slogan al ICRC "Tutti Fratelli" (Suntem cu toții frați) (5).

Drept punctul de plecare pe arena internațională a comitetului, se poate considera conlucrarea asupra Convenției de la Geneva din 1864, unde conform efortului impus de către statul Elvețian, la întrunire au participat mai mulți reprezentanți al statelor europene, semnatoare ale actului final fiind doar 12 state (6). 

Structură

Comitetul Internațional al Crucii Roșii numără șase organisme conducătoare. Acestea sunt ,,Adunarea” (The Assembly), acesta fiind organismul suprem de conducere, care de asemenea supraveghează toate activitățile Comitetului. Este cuprins dintr-o adunare între 15-25 de membrii de naționalitate elvețiană. Președintele și vice-președintele acesteia sunt și președintele și vice-președintele Comitetului. Adunarea are scopul de a afirma obiectivele și strategiile Comitetului, de a aproba bugetele, dar și de a numi oficialii în situațiile necesare.

Cel de-al doilea organism este ,,Consiliul Adunării”(The Assembly Council), fiind o ramură subsidiară a Adunării, al cărui scop este de a pregăti activitățile acesteia, dar și de a lua decizii, mai ales în ceea ce privește strategia financiară și de organizare a resurselor umane.

Al treilea organism este reprezentat de ,,Biroul Președintelui”(The Office of the President), ai cărui membrii sunt președintele și vice-președintele. Aceștia reprezintă Comitetul atât pe plan intern, cât și internațional. Un alt scop al acestora este cel de a propune către Adunarea strategia de natură instituțională.

Directoratul(The Directorate) reprezintă cel de-al patrulea organism conducător. Acesta este corpul executiv al Comitetului, care se ocupă de implementarea și supravegherea strategiei internaționale, dar și de îndeplinirea obiectivelor definite de către Adunare. Tot responsabilitatea Directoratului este și cea de a organiza angajații și de a se asigura de buna funcționare a Comitetului ca întreg.

,,Unitatea de Audit Internațională”(The International Audit Unit), este un alt organism conducător al Comitetului Crucii Roșii. Acesta, în mod independent și obiectiv monitorizează  activitatea și eficiența acestuia.

Comisia de Protecție a Datelor ,,The Data Protection Comission”, este ultimul organism care se ocupă de conducerea Comitetului. Această comisie este responsabilă de a asigura faptul că toate acțiunile Comitetului respectă acordurile privind Protecția Datelor Personale și ale reguli similare aplicabile.

Obiective

"Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii este cea mai mare organizație umanitară din lume. Misiunea sa este de a alina suferința umană, de a proteja viața și sănătatea oamenilor și de a asigura respectul pentru persoana umană, în special în perioadele de conflict armat și în alte situații de urgență. Organizația este prezentă în toate țările și este susținută de milioane de voluntari." (8)

Finanțare

Comitetul Internațional al Crucii Roșii este finanțat de contribualbili voluntari din Statele membre ale Convențiilor de la Geneva; de către societățile naționale ale Crucii Roșii și ale Semilunii Roșii; de organizații supranaționale, precum Comisia Europeană, dar și din alte surse private și publice.  În fiecare an Comitetul trimite cereri și anunță costurile presupuse pentru anul respectiv. În situații necesare, determinate de creșterea teritoriilor care au nevoie de acțiuni umanitare va lansa cereri suplimentare. (9)

 

Bibliografie

  1. https://www.redcross.ru/about/international_movements/history/ (Accesat la data de 18.12.2023)
  2. Andrei, O. (1969). Istoria lumii în date. București: Editura Enciclopedică Română
  3. https://avarchives.icrc.org/Picture/3174#:~:text=Committee%20of%20Five%2C%20which%20founded,%2D%20ICRC%20Audiovisual%20archives (Accesat la data de 18.12.2023)
  4. https://www.icrc.org/en/doc/assets/files/publications/icrc-002-0361.pdf (Accesat la data de 18.12.2023) Henry, D. A Memory of Solferino. Geneva: ICRC
  5. Ibidem
  6. Eighth and ninth pages of the Geneva Convention of 22th of August 1864. https://avarchives.icrc.org/ (Accesat la data de 18.12.2023)
  7. https://www.icrc.org/sites/default/files/wysiwyg/icrc_org_chart_01.01.2023.jpg (Accesat la data de 30.12.2023)
  8. https://www.icrc.org/ru/who-we-are/movement (Accesat la data de 30.12.2023)
  9. https://www.icrc.org/en/who-we-are/finances (Accesat la data de 01.01.2023)
  10. International Comitee of The Red Cross, 2022 - https://www.icrc.org/en
  11. Crucea Roșie Română, 2017 - https://crucearosie.ro/cine-suntem/originea-si-istoria-miscarii-de-cruce-rosie-si-semiluna-rosie/

Studiu de caz: Kosovo - Anterior

Studiu de caz

Un exemplu al acțiunilor întreprinse de către ICRC poate fi identificat în Kosovo, în timpul conflictului de la finalul secolului XX. Astfel, în perioada respectivă, ICRC s-a implicat prin a vizita și a ajuta la tratarea a mii de oameni care au fost arestați și care au suferit în timpul și în urma conflictului, reușind chiar să găsească peste 1000 dintre cei declarați dispăruți.

ICRC este singura organizație care are un astfel de acces la deținuții de război. Vizitele Comitetului au rolul de a interveni în fața autorităților, acolo unde este necesar pentru a îmbunătăți situația și modul în care prizonierii sunt tratați. De asemenea, ICRC s-a ocupat și de transmiterea de mesaje între deținuți și familiile acestora, reușind chiar să reunească o parte dintre familii.

ICRC s-a ocupat constant de protejarea a cât mai mulți civili, astfel, în momentul în care comunitatea și civilii au fost amenințați de terenul minat pe care ajunsese să îl reprezinte anumite teritorii din Kosovo, a instaurat Programul de Protecție Împotriva Minelor (Mine Awareness Programme), reușind să protejeze și să păstreze în siguranță sute de sate de amenințarea aceasta.

De asemenea, ICRC a cerut ajutorul și a adus în Kosovo sprijin de la Organizațiile Crucii Roșii din mai multe țări precum: Finlanda, Norvegia, Japonia, Germania, Spania, Danemarca, Italia, Franța, Austria, Marea Britanie, Belgia, Elveția, Emiratele Arabe, care au contribuit atât prin materiale medicale, tratarea bolnavilor, copiilor și bătrânilor, reabilitarea de spitale, construirea de școli pentru copiii traumatizați în urma evenimentelor, dar și cu materiale de construcție pentru refacerea locuințelor și satelor celor afectați.

Despre ICRC 2022

Studiu de caz - ICRC Nou

Convențiile de la Geneva: ordin sau regulament

Unul din principalele eforturi efectuate de către Comitetul Internațional al Crucii Roșii constă în punerea în bază a anumitor convenții internaționale. La momentul actual există 4 Convenții de la Geneva, la care mă voi referi în continuare. Prin sine, convențiile date reprezintă o gamă largă de articole privind apărarea drepturilor omului și combatanților în timpul unui conflict armat, Convențiile date nu au nici o legătură cu reprofilierea armelor ș.a.m.d.

Cum am apreciat anterior, Convențiile prin sine reprezintă un regulament, conform cărui statele se angajează să le respecte în timpul conflictelor. Însă, vorbind despre convenții în aspectul istoric, poate apărea o nelămurire în ceea ce privește cine respectă sau nu Convențiile date.

Așadar, pornind de la prima Convenție de la Geneva din 1864, care a stat la baza altor trei convenții, fiecare dintre acestea fiind doar un document complementar și punând accentul pe alte aspecte ale războiului (conflicte de pe apă, populații civile, prizonieri de război). În plus, unele state participante la semnarea primei Convenții nici nu au ratificat-o o mare parte de timp, ceea ce demonstrează interesul statelor în ceea ce privește respectarea sau nu a anumitor regulamente internaționale.

Problema cu Convențiile de la Geneva, în special pentru ICRC, este că trebuie să se demonstreze că acestea sunt încălcate. Drept urmare, nenumăratele conflicte de dimensiuni mici și mari, ce au avut loc și au loc în continuare pe întreaga planetă, nu pot fi în permanență supuse unei analize competente din partea ICRC sau a altor organizații internaționale. Cel mai mare exemplu de încălcarea convențiilor de la Geneva și tot odată de ineficacitatea ICRC este legat de cel de-al Doilea Război Mondial, și mai bine zis de Germania Nazistă, care la rândul său a trecut doar cu privirea asupra tuturor convențiilor internaționale și a demonstrat că îndeplinirea acestora nu este o regulă strictă.

În condițiile date apare întrebarea cât de obligatorii sunt convențiile date și dacă ICRC își îndeplinește datoriile sale în permanență. Unul din răspunsurile cele mai corecte privind îndeplinirea obligațiunilor proprii date de către ICRC, se află destul de aprope și se concentrează asupra faptului că dacă aceasta are posibilitatea de a ajuta – Crucea Roșie ajută, în caz contrar nu.

Însă despre respectarea Convențiilor de la Geneva, la baza cărei se află ICRC, apar multiple semne de întrebare. Lăsând la o parte regimul nazist din Germania, despre care se pot spune multe, și luând conflictele secolului XX în ansamblu, regimul nazist este o chestiune diferită. În secolul XXI, se pot vedea urme de încălcări ale convențiilor date în toate conflictele care au avut loc până acum. Conflictele din Iraq, Afganistan, Siria, Libia, Somali, Ucraina, Israel, etc. au demonstrat că pentru anumite state, precum SUA, respectarea anumitor convenții este de fapt o formalitate. Desigur, nu trebuie să uităm și despre Moscova cu pagubele sale aduse față de Ucraina, însă până aici ar trebui de verificat anumite întâmplări.

Cu toate acestea, cel mai bine eximplificat caz posibil al încălcării anumitor regulamente a Convențiilor și altor tratate de genul dat, a fost impunerea sancțiunilor asupra Curții Penale Internaționale, privind posibilele încălcări ale drepturilor omului în Afghanistan. Așadar, încălcări ale convențiilor de la Geneva, cât și a altor convenții rămân la îndemâna fiecăruii stat în parte.

ICRC la rândul său, în afară de a aduce anumite dovezi sau probe privind încălcările Convențiilor Sale, nu a fost și nu este în stare de a opri oricare din încălcările date. Nu trebuie de uitat și faptul că ICRC este o organizație de ajutor social și nu o organizație de urmărire penală. Cu toate acestea, nimic nu o împiedică în a coopera cu alte organizații internaționale, în ceea ce privește pedepsirea conform legii a celor care încalcă anumite legi.