Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons (OPCW)

• Despre Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice-OIAC
• Misiunea OPCW în Siria
• Studiu de caz: OIAC și eliminarea completă a armelor chimice din Irak 2009-2018

Despre Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice-OIAC

Motto: „Dorim să trăim într-o lume liberă de arme chimice”-OIAC.

1. Introducere
   
   Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice-OIAC (OPCW, în engleză: „Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons”) este structura de implementare a Convenției Armelor Chimice(CAC), cea din urmă devenind activă începând cu data de 29 aprilie 1997. În prezent, OIAC este constituită din 193 State Membre, scopul principal al acesteia fiind supravegherea avântului global de a elimina în mod verificabil și permanent orice fel de armă chimică.
   
   
2. Scurt Istoric
   
   Eforturi internaționale înainte de CAC și OIAC
   Substanțe chimice toxice au fost utilizate în conflicte timp de mii de ani însă, dată fiind natura brutală și lipsită de moralitate a acestora, mereu a existat o dorință ca ele să fie complet eliminate.
   Primul acord internațional care urmărea să limiteze utilizarea armelor chimice a fost semnat în 1675, de către Germania și Franța.
   În 1874, se semnează Convenția de la Bruxelles a Legilor și Îndatoririlor de Război. Convenția interzicea utilizarea oricărui tip de armă sau gaz toxic menită să cauzeze o suferință nedreaptă combatanților. Acest document, deși semnat, nu a fost niciodată pus corespunzător în aplicare.
   În 1899, se semnează la Haga cel de-al treilea document menit să limiteze și mai mult utilizarea armelor chimice. Părțile semnatare ale acordului și-au exprimat dorința de „a se abține de la utilizarea proiectilelor al cărui scop este dispersia gazelor asfixiante sau de respingere”. Ulterior în 1907, tot la Haga, statele semnatare reafirmă necesitatea respectării acordurilor stabilite anterior.
   Din nefericire, în ciuda tuturor măsurilor, lumea a privit neputincioasă cum armele chimice au fost utilizate pe scară largă în timpul Primului Război Mondial. Cel mai mare atac din timpul conflagrației a fost la 22 aprilie 1915, în orașul Ieper din Belgia. La finele Marelui Război, peste 124.000 tone de clor, muștar și alți agenți chimici au fost eliberați prin intermediul arsenalului militar. Peste 90.000 de soldați și-au pierdut viața din pricina acestor gaze, aproape un milion rămânând cu sechele grave după expunerea la agenții chimici.
   Nemulțumirea publică cu privire la ororile războiului chimic din timpul Primului Război Mondial era un semnal clar pentru formarea unor noi reguli menite să prevină reutilizarea acestor arme în viitor. Prin urmare, în 1925, este semnat Protocolul de la Geneva, acesta interzicând utilizarea oricărui fel de armă chimică pe front. Totuși, acordul nu limita producția și posesia armelor chimice, statele semnatare rezervându-și dreptul de a utiliza în continuare aceste dispozitive împotriva statelor care nu făceau parte din Convenție. Ulterior, unele state membre își vor retrage drepturile de utilizare, deținere și producție a armelor chimice, acceptând interzicerea lor completă.
   Armele chimice vor continua să fie dezvoltate în perioada anilor 1920-1930. În ciuda așteptărilor părților combatante, armele chimice nu vor fi utilizate pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, în timpul Războiului Rece atât Statele Unite cât și Uniunea Sovietică vor continua să producă arme chimice.
    
   Convenția Armelor Chimice și drumul către Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice-OIAC
   Din pricina unui posibil conflict nuclear, scena internațională nu și-a concentrat atenția asupra armelor chimice. Abia în 1968, la Geneva, vor fi demarate discuții și negocieri cu privire la armele biologice și chimice. În 1972, este semnată Convenția Armelor Biologice însă, din pricina modului superficial și al divergențelor de opinie dintre statele semnatare, implementarea ei va fi foarte dificilă.
   Odată cu deschiderea relațiilor dintre SUA și URSS dar și din pricina atacurilor brutale din Halabja, Irak, comunitatea internațională a înțeles necesitatea distrugerii și limitării producției de arme chimice la nivel global. 
   În 1993, în timp ce statele semnatare finalizau Convenția Armelor Chimice, s-a constatat rapid necesitatea formării unei organizații internaționale menite să pună în aplicare tratatul. Prin urmare, Convenția a fost setată să intre în vigoare la doi ani după finalizare, tocmai pentru a asigura celor 64 de membri fondatori perioada de timp necesară dezvoltării noii organizații. Toate aceste demersuri vor fi coordonate de către Comisia Pregătitoare (PrepCom).
   Ungaria decide să adere la CAC pe 31 octombrie 1996, devenind al 65-lea stat membru. Cu ocazia acestui moment, PrepCom dă undă verde alegerii unui termen limită în urma căruia CAC intra în vigoare. Respectând clauzele stabilite anterior, CAC va deveni activă începând cu 29 aprilie 1997. Trebuie menționat faptul că, în cei patru ani precedenți aderării Ungariei, PrepCom va fi organizat 16 adunări administrative, vitale pentru punerea în vigoare a CAC.
   Se poate afirma cu tărie că PrepCom a pavat drumul către formarea OIAC, comisia fiind, de facto, predecesorul viitoarei organizații. Soluțiile de verificare, formarea laboratoarelor și procurarea echipamentelor aferente, deschiderea unor instituții de recrutare-educare a viitorilor inspectori OIAC, Acordul Punctului de Comandă Central, Regulile Financiare și ale Personalului, Politicile și Regulile de Siguranță și Sănătate, Politica Confidențialității precum și Politicile de Afaceri Publice și Media, toate aceste demersuri au fost realizate sub stricta supraveghere a PrepCom. Odată cu prezentarea Raportului Final, unde PrepCom a prezentat demersurile menționate mai sus, Comisia cedează toate proprietățile și funcțiile noii fondate OIAC.
   La 29 aprilie 1997, intră în vigoare Convenția Armelor Chimice, ea reprezentând primul tratat la nivel internațional care urmărea eliminarea oricărui fel de armă de distrugere în masă, pe parcursul unei perioade de timp convenită anterior de statele semnatare.
   Odată cu CAC, va fi fondată o nouă organizație, special concepută pentru a urmări procesul de identificare, centralizare și de eliminare al armelor de risc. Apare astfel Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice-OIAC.
   
   
3. OIAC-Organizare și Structură
   OIAC este compusă din trei elemente: Conferința Reprezentanților Statelor, Consiliul Executiv și Secretariatul Tehnic, toate trei devenind operaționale în același timp și având agendă individuală de lucru.
   
   Conferința Reprezentanților Statelor este compusă din toți reprezentanții Statelor Parte la CAC, aceasta devenind operațională la 6 mai 1997. Structura s-a ocupat de rezolvarea cererilor și problemelor nerezolvate de PrepCom în timpul mandatului ei.
   Consiliul Executiv își începe activitatea în anul 1997, el luând în considerare și aprobând procedeele și verificările necesare distrugerii facilităților de producție ale armelor chimice, conform Programului 1 din cadrul CAC.
   
   Secretariatul Tehnic își începe activitatea odată cu Consiliul Executiv (tot în 1997), procesarea declarațiilor Statelor Membre și începerea activităților de inspecție fiind primele acțiuni pe care structura începe să le facă. În primă etapă, inspecțiile Secretariatului se organizau doar în cadrul facilităților de dezvoltare a armelor chimice, ulterior zona de activitate fiind extinsă inclusiv în zonele special amenajate distrugerii armelor chimice. Datorită faptului că procesul de distrugere al armelor chimice trebuia atent supravegheat, OIAC a încorporat rapid suficient personal pentru a demara în mod eficient și sigur activitatea de neutralizare a dispozitivelor de risc.
   Imediat ce structurile sus-menționate au devenit complet operaționale, a fost creat regimul CAC de verificare. Declarațiile afiliate producției de arme chimice și ale substanțelor chimice cu dublă utilizare sunt un element de bază al investigațiilor OIAC, datele fiind stocate și diseminate pentru a conferi veridicitate și transparență atât pentru OIAC cât și pentru guvernele ce participă la activitățile organizației.
   
   
4. Rezumat
   OIAC este o organizație globală, bazată pe tratatul CAC, fiind responsabilă pentru dezarmarea și ne-proliferarea armelor chimice, utilizând toate mecanismele necesare verificării și aplicării regulilor  dar și redresarea situațiilor ce au scăpat de sub control. Datorită eforturilor continue și intense ale OIAC de-a lungul timpului, organizația a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013. În prezent, peste 96% din armele chimice existente la nivel global au fost eliminate sub atenta monitorizare a OIAC.
   
   

SURSE: https://www.opcw.org/about-us/history

Misiunea OPCW în Siria

Misiunea comună OPCW-ONU în Siria a fost înființată într-o decizie comună de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) și Națiunile Unite (ONU) la 16 octombrie 2013, pentru a supraveghea eliminarea programului de arme chimice al Siriei. Misiunea comună a continuat activitatea echipei de avansare OPCW-ONU care sosise la Damasc la 1 octombrie 2013.

La 27 septembrie 2013, Consiliul Executiv al OPCW a adoptat Decizia CE -M-33/DEC.1 privind distrugerea programului de arme chimice al Siriei. ^[1] Această decizie a fost confirmată prin adoptarea în unanimitate a Rezoluției 2118 (2013) a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite în aceeași zi.^[2] Decizia a fost adoptată de Consiliul Executiv al OPCW la 27 septembrie 2013. Decizia Consiliului Executiv a stabilit un program accelerat de eliminare a armelor chimice ale Siriei până la jumătatea anului 2014. A cerut ca inspecțiile în Siria să înceapă la 1 octombrie 2013 și a cerut ca termenele limită pentru distrugere să fie stabilite de Consiliul Executiv până la 15 noiembrie.^[3]

Decizia s-a bazat pe cadrul pentru eliminarea armelor chimice ale Siriei convenit de Rusia și Statele Unite pe 14 septembrie și a facilitat cererea Siriei de aplicare a Convenției privind armele chimice înainte ca convenția să intre oficial în vigoare pentru Siria pe 14 octombrie.^[4]

Pe 23 iunie 2014, a fost raportat că ultimul transport de arme chimice siriene declarate a fost scos din țară pentru distrugere. Cu toate acestea, la 4 septembrie 2014, șeful Misiunii Comune a raportat Consiliului de Securitate ONU că 96% din stocul declarat sirian, inclusiv cele mai periculoase substanțe chimice, a fost distrus și că sunt în curs de pregătire pentru distrugerea restului de 12 unități de producție, o sarcină care urmează să fie finalizată de o nouă misiunea OPCW în Siria. ^[5] Misiunea comună s-a încheiat oficial pe 30 septembrie 2014. ^[6]

^[1] https://www.opcw.org/sites/default/files/documents/EC/M-33/ecm33dec01_e_.pdf

^[2] https://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/2118(2013)

^[3] file:///C:/Users/HP/Downloads/toxics-02-00391.pdf

^[4] https://www.opcw.org/media-centre/news/2013/09/opcw-executive-council-adopts-historic-decision-destruction-syria

^[5] https://www.bbc.com/news/world-middle-east-27974379

^[6] Ibidem.

Studiu de caz: OIAC și eliminarea completă a armelor chimice din Irak 2009-2018

Declarația inițială a Irak-ului, depusă în anul 2009, făcea referire la distrugerea rămășițelor de arme chimice depozitate în două buncăre din zona Al-Muthana. Din pricina condițiilor extrem de periculoase din buncăre, conducerea irakiană nu a fost capabilă să organizeze ușor o inventariere pe teren ale obiectelor de risc. Abia în anul 2017, odată ce problemele de securitate au fost adresate și rezolvate, s-au putut demara acțiunile necesare distrugerii armelor chimice vizate în buncărele din Al-Muthana.
În perioada noiembrie 2017-februarie 2018, Secretariatul Tehnic al OIAC a confirmat distrugerea celor patru foste facilități de producție ale armelor chimice din Irak. În prezent, doar o facilitate a mai rămas în atenția inspectorilor OIAC până în anul 2028. Conform documentelor furnizate de guvernul irakian în 2012 și de investigațiile OIAC, această facilitate a fost modificată pentru a servi unei noui funcții, conform reglementărilor Convenției Armelor Chimice.
La 13 martie 2018, directorul-general al OIAC, Ambasadorul Ahmet Üzümcü, a felicitat guvernul irakian pentru distrugerea cu succes a armelor chimice rămase pe teritoriul Irak-ului.
„Salut această realizare notabilă și felicit guvernul irakian pentru eforturile sale de a asigura distrugerea corespunzătoare a acestor substanțe chimice periculoase și pentru îndeplinirea obligațiilor derivate din Convenția Armelor Chimice” a declarat directorul general al OIAC la Haga.
Directorul-general l-a instruit mai departe pe ministrul irakian Al Jaleel Essa în ceea ce privește activitatea OIAC, atât din perspectiva distrugerii fostelor facilități ale armelor chimice din Irak cât și despre necesitatea folosirii chimiei în scopuri pașnice, aspect necesar în restricționarea accesului nedorit la resurse de mare risc.

SURSE: https://www.opcw.org/media-centre/news/2018/03/opcw-director-general-congratulates-iraq-complete-destruction-chemical