Despre Amnesty International
Istoric
Pe 19 noiembrie 1960, avocatul britanic Peter Benenson a citit într-un articol din ziar că doi studenți portughezi din Coimbra au fost închiși doar pentru că au ținut un toast pentru libertate. În acea perioadă, Guvernul din Portugalia condus de António Salazar era de natură autoritară și puternic anticomunist, suprimând dușmanii statului, care erau considerați anti-portughezi. Întrucât Benenson era un activist pentru drepturile omului, în 1961 publică drept răspuns, articolul ,,The Forgotten Prisoners”, în ziarul The Observer, lansând astfel campania ,,Apel pentru Amnistie” care a provocat un răspuns semnificativ. ,,Retipărit în ziare din întreaga lume, apelul său la acțiune a stârnit ideea că oamenii de pretutindeni se pot uni în solidaritate pentru dreptate și libertate.”[1] În iulie 1961, Benenson, împreună cu prietenul său Eric Baker (un activist britanic, care, printre altele, a ocupat funcția de Președinte al organizației Quaker Peace and Social Witness, din Marea Britanie) au hotărât că ideea lansată prin intermediul articolului din The Observer va sta la baza unei organizații permanente, Amnesty, prima întâlnire având loc la Londra. Benenson s-a asigurat că toate cele trei partide politice majore sunt reprezentate, reunind membri ai Parlamentului din Partidul Laburist, Partidul Conservator și Partidul Liberal. Așadar, ceea ce a început ca un scurt apel a devenit curând o mișcare internațională permanentă care lucrează pentru a-i proteja pe cei închiși pentru exprimarea non-violentă a opiniilor lor și pentru a asigura recunoașterea la nivel mondial a articolelor 18 și 19 (referitoare la așa-numitele libertăți constituționale și libertăți spirituale, publice și politice) din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Prezența globală a Amnesty International (AI) a crescut în mod constant, nu doar în ceea ce privește numărul de membri, ci și în privința resurselor, care au permis extinderea programului organizației. Organizația a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în 1977 pentru „apărarea demnității umane împotriva torturii și a violenței.”[2] În domeniul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, Amnesty International are a treia cea mai lungă istorie, după Federația Internațională pentru Drepturile Omului și Societatea Anti-Sclavie.
Structură
Amnesty International[1] este o organizație bazată pe apartenența voluntară la nivel mondial și este formată din filiale naționale (secții și structuri), rețele internaționale, grupuri afiliate și membri internaționali. Structura globală a AI este după cum urmează:
- Adunarea Globală este cel mai înalt organ de decizie, alcătuit din reprezentanţi ai entităţilor membre și din partea membrilor internaționali. Printre atribuțiile acesteia se numără: ,,aprobarea strategiei globale care permite punerea în aplicare a Viziunii și Misiunii, inclusiv a Obiectivelor strategice; alege, supraveghează și are puterea de a demite Consiliul Internațional; aprobă modificările aduse Statutului; primește rapoarte despre performanța organizației, inclusiv în ceea ce privește conformitatea cu cerințele globale.”[3] Adunarea Globală este formată din următorii reprezentanți cu drept de vot: o persoană din fiecare entitate membră și o persoană din fiecare membru internaţional. Adunarea Globală se întrunește o dată pe an într-o întâlnire regulată. Întâlnirile de urgență pot fi convocate în orice moment de către Consiliul Internațional sau de către o majoritate simplă a reprezentanţilor permanenţi. ,,Adunarea Globală alege un președinte care servește pentru un termen de doi ani și poate avea maximum trei mandate consecutive.”[4]
-Consiliul Internațional raportează și este responsabil în fața Adunării Globale. Acesta furnizează propuneri pentru a fi aprobate de către Adunarea Globală, inclusiv la nivelul sistemului de evaluare financiară internațională, al procedurilor de guvernanță globală, dar și în ceea ce privește standardele globale și Obiectivele Strategice. Totodată, Consiliul Internațional supraveghează finanțele, supraveghează munca și operațiunile Secretariatului Internațional. Acesta are nouă membri (inclusiv Trezorierul) aleși de Adunarea Globală, putând fi numiți până la doi membri suplimentari chiar de către Consiliu ca membri cooptați, însă aceștia nu au drept de vot. Reuniunile Consiliului Internațional pot avea loc doar dacă sunt prezenți cel puțin cinci membri aleși. Membrii sunt aleși pentru un termen de 3 ani, cu maximum două mandate consecutive, iar membrii cooptați sunt aleși pentru un termen de 2 ani, cu maximum două mandate consecutive. Membrii aleși ai Consiliului trebuie să fie din țări și teritorii diferite.
- Secretariatul Internațional (SI) este supravegheat de către Consiliu și sprijină, permite și implementează activitatea și funcționarea Organizației prin: ,,reprezintă AI în mediul internațional prin Secretarul General; conduce și coordonează activitatea de cercetare a mișcării în domeniul drepturilor omului; dezvoltă strategii globale, politici și standarde și asigură coordonarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea acestora.”[5] Secretarul general este directorul executiv al Secretariatul Internațional și este numit și responsabil în fața Consiliului Internațional.
Pe lângă aceste instituții, Amnesty International include și secțiuni, grupuri, persoane și rețele.
- Secțiunile desfășoară activitatea organizației la nivel național și/sau regional. AI are secțiuni înființate în peste 70 de țări. Ele sunt responsabile pentru: ,,lobby la administrația locală; organizarea de campanii, strângeri de fonduri, comunicații în țara/regiunea lor; dezvoltarea de strategii pentru munca în domeniul media; recrutarea de noi susținători pentru organizație și efectuarea propriilor proiecte de cercetare (sub tutela Consiliului) care se concentrează pe abuzurile drepturilor omului în propria lor țară.”[6]
- Mulți dintre membrii organizației fac parte dintr-un grup din comunitatea lor, indiferent dacă acesta este cartierul local, orașul sau locul de muncă, colegiul sau lăcașul de cult. Grupurile AI sunt unități oficiale ale organizației, iar unele dintre cele mai importante activități ale acesteia se desfășoară la nivel de grup. Grupurile desfășoară activități precum campanii, educație, angajarea contactelor mass-media locale, strângerea de fonduri și recrutarea de membri și activiști. Grupurile participă, de asemenea, la luarea deciziilor AI, contribuind la consultări naționale și internaționale, participând la adunările generale anuale și participând la grupurile de lucru ale secțiunilor.
- O persoană care contribuie și împărtășește Viziunea, Misiunea și valorile fundamentale ale Amnesty International poate deveni membru individual prin aderarea fie la o secțiune sau structură, fie prin plata unei taxe de membru către Secretariat.
- ,,Structurile realizează munca mișcării într-o țară sau teritoriu în care nu există o secțiune. Structurile sunt responsabile în fața membrilor locali și lucrează cu membrii, susținătorii și activiștii din țara sau teritoriul respectiv. Acestea funcţionează cu caracter temporar şi au obiectivul de a fi aprobate la statutul de secțiune.”[7]
Obiective
,,Viziunea Amnesty International este a unei lumi în care fiecare persoană se bucură de toate drepturile omului consacrate în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale privind drepturile omului. În urmărirea acestui obiectiv, misiunea Amnesty International este de a întreprinde cercetări și acțiuni concentrate pe prevenirea și stoparea abuzurilor grave ale acestor drepturi.”[8] În mod concret, Amnesty International urmărește combaterea abuzurilor drepturilor omului în întreaga lume, aducerea celor care comit astfel de abuzuri în fața justiției, schimbarea legilor opresive și eliberarea oamenilor închiși doar pentru că și-au exprimat părerea.
Finanțare
Amnesty International este finanțată, în mare parte, din taxe și donații de la membrii săi din întreaga lume. ,,Aceste donații personale și neafiliate permit Amnesty International să își mențină independența deplină față de orice guvern, ideologie politică, interese economice sau religii. AI nu caută și nici nu acceptă fonduri pentru cercetarea în domeniul drepturilor omului de la guverne sau partide politice, acceptând sprijin doar din partea întreprinderilor care au fost verificate cu atenție.”[9] Prin intermediul unei strângeri etice de fonduri care duce la donații de la persoane, sunt capabili să rămână fermi și neclintiți în apărarea drepturilor universale și indivizibile ale omului. Cu toate acestea, AI a primit granturi, în ultimii zece ani, de la Departamentul pentru Dezvoltare Internațională din Regatul Unit (DFID), Comisia Europeană, Departamentul de Stat al Statelor Unite și alte guverne. De exemplu, ,,organizația de caritate din cadrul Amnesty International a primit un grant de 842.000 de lire sterline (făcând parte dintr-un premiu de patru ani) de la DFID în 2011. Utilizarea acestui grant este însă restricționată, deoarece poate fi folosit doar de Caritate în sprijinul activității sale de educație pentru drepturile omului în Africa.”[10]
Referințe
9. Amnesty International. (n.d.). Who we are. https://www.amnesty.org/en/who-we-are/
10. The Nobel Peace Prize. (1977, December 10). Award ceremony speech. https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1977/ceremony-speech/
11. Amnesty International. (2019, September 1). Statute of Amnesty International. https://www.amnesty.org/en/documents/pol20/1045/2019/en/
12. Amnesty International. (2019, September 1). Statute of Amnesty International. https://www.amnesty.org/en/documents/pol20/1045/2019/en/
13. Amnesty International. (2019, September 1). Statute of Amnesty International. https://www.amnesty.org/en/documents/pol20/1045/2019/en/
14. Amnesty International. (n.d.). Structure and People. https://www.amnesty.org/en/about-us/how-were-run/structure-and-people/
15. Amnesty International. (2019, September 1). Statute of Amnesty International. https://www.amnesty.org/en/documents/pol20/1045/2019/en/
16. Amnesty International. (n.d.). Amnesty International’s Statute. https://www.amnesty.org/en/about-us/how-were-run/amnesty-internationals-statute/
17. Amnesty International. (n.d.). Finances and pay. https://www.amnesty.org/en/about-us/how-were-run/finances-and-pay/
18. Amnesty International Charity Limited. (2011, November 1). Report and financial statements for the year ended 31 March 2011. https://www.amnesty.org/en/documents/fin40/007/2011/en/
19. Amnesty International. (n.d.). What we do: Armed Conflict. https://www.amnesty.org/en/what-we-do/armed-conflict/
20. Amnesty International. (2016, September 29). Sudan: Scorched earth, poisoned air: Sudanese government forces ravage Jebel Marra, Darfur. https://www.amnesty.org/en/documents/afr54/4877/2016/en/
International