Despre Green Peace
Istoric
La sfârșitul anilor ‘60, Statele Unite ale Americii plănuiau un test subteran al armelor nucleare (denumit Cannikin) pe insula instabilă tectonic Amchitka (Alaska). Planurile au stârnit îngrijorări cu privire la posibilitatea ca testul să provoace cutremure care să determine apariția unui tsunami. În 1979, un protest la care au participat 7000 de oameni a blocat vama Peace Arch dintre Columbia Britanică și Washington cu pancarte pe care scria “Don’t Make A Wave. It’s Your Fault If Our Fault Goes”. Protestele nu au reușit totuși să oprească detonarea bombei de către Statele Unite.
Pe 15 septembrie 1971, o navă cu mai mulți activiști la bord a pornit spre Amchitka, dar a fost interceptată pe traseu de vasul Confidence al Gărzii de Coastă a Statelor Unite, care i-a obligat pe activiști să se întoarcă fiindcă nu aveau permis de trecere în apele teritoriale ale SUA, nu înainte însă de a le transmite că echipajul vasului american susține protestul și că îl consideră important pentru binele întregii vieți pe Pământ.
Din cauză că le lipseau documentele necesare și fiindcă vremea devenea din ce în ce mai rea, echipajul a decis să se întoarcă în Canada. Activiștii de mediu au fost surprinși să descopere că, în ciuda faptului că nu și-au finalizat călătoria, misiunea lor și vestea simpatiei primite din partea marinarilor americani au creat un val enorm de opoziție față de testele nucleare.
Aceștia au încercat mai apoi să navigheze către locul testului la bordul altor nave, până când Statele Unite au detonat bomba. Testul nuclear a întâmpinat critici puternice din partea opiniei publice, astfel că Statele Unite au decis să anuleze celelalte teste care urmau să aibă loc în Amchitka.
Când testele de la Amchitka au fost în sfârșit oprite, Greenpeace și-a mutat atenția asupra Franței și a testelor nucleare atmosferice din atolul Moruroa, Polinezia Franceză. Tânăra organizație avea nevoie de ajutor pentru proteste, astfel că l-a contactat pe David McTaggart, un fost om de afaceri din Noua Zeelandă.
În 1972, yachtul Vega, un ketch de 12,5 metri deținut de David McTaggart, a fost redenumit Greenpeace III și a navigat într-un protest anti-nuclear în zona de excludere de la Moruroa pentru a încerca să perturbe testarea nucleară franceză. Acest voiaj a fost sponsorizat și organizat de filiala din Noua Zeelandă a Campaniei pentru Dezarmare Nucleară.
Flota marină franceză a încercat să oprească protestul prin diverse moduri, inclusiv printr-un atac fizic asupra lui David McTaggart. Se spune că McTaggart a fost bătut până și-a pierdut vederea la un ochi. În orice caz, membrii echipajului lui McTaggart au fotografiat incidentul și l-au dezvăluit public. După ce asaltul a fost mediatizat, Franța a anunțat că va pune capăt testelor nucleare atmosferice.
La mijlocul anilor ‘70, câțiva membri Greenpeace au început o campanie independentă, Proiectul Ahab, împotriva vânătorii comerciale de balene, fiindcă Irving Stowe se împotrivea ideii ca Greenpeace să își concentreze eforturile și asupra altor probleme afară de armele nucleare.
După moartea lui Irving Stowe în 1975, nava “Phyllis Cormack” a pornit din Vancouver pentru a înfrunta vânătorii sovietici de balene de pe coasta Californiei. Activiștii Greenpeace au sabotat vânătoarea, plasându-se între harpoane și balene, iar filmările cu acest tip inedit și periculos de a protesta s-au răspândit rapid în întreaga lume. Spre sfârșitul anilor ‘70, organizația și-a lărgit spectrul de acțiune pentru a include deșeurile toxice.
Istoricul de mediu Frank Zelko datează formarea Comitetului "Don't Make a Wave" în 1969. Conform lui Jim Bohlen, grupul a adoptat numele de Comitetul "Don't Make a Wave" pe 28 noiembrie 1969. Potrivit site-ului Greenpeace, Comitetul "Don't Make a Wave Committee" a fost înființat în 1970. Certificatul de înmatriculare a Comitetului stabilește data înregistrării pe 5 octombrie 1970. Cercetătoarea Vanessa Timmer datează înregistrarea oficială a Comitetului în 1971. Înșiși membrii Greenpeace numesc voiajul-protest din 1971 ca fiind “începutul”.
Vanessa Timmer face referire la membrii inițiali ca fiind “un grup improbabil de protestatari vag organizați”. Frank Zelko a comentat că “spre deosebire de Friends of the Earth, de exemplu, care a apărut pe deplin format sub conducerea lui David Brower, Greenpeace s-a dezvoltat într-o manieră evolutivă.
Structură
Greenpeace este format din Greenpeace International (Fundația Consiliului Greenpeace), cu sediul în Amsterdam (Olanda), și din 26 de birouri regionale care operează în peste 55 de țări.
Birourile regionale își desfășoară activitatea în cea mai mare parte autonom, sub patronajul Greenpeace International. Directorul executiv al Greenpeace este ales de membrii consiliului de administrație al Greenpeace International. Actuala directoare a Greenpeace International este Jennifer Morgan, iar actuala președintă a consiliului este Ayesha Imam.
În 2020, Greenpeace avea o echipă de 3532 de angajați și zeci de mii de voluntari la nivel global. Fiecare birou regional este condus de un director executiv regional ales de membrii Consiliului de Administrație Regional.
Consiliile Regionale de Administrație aleg, de asemenea, un delegat pentru Întâlnirea Generală Anuală a Greenpeace International, unde delegații votează alegerea sau înlăturarea actualului Consiliu de Administrație Greenpeace International.
Rolul adunării generale anuale este, de asemenea, susținerea dialogului dintre administratorii birourilor regionale și administrația Greenpeace International, precum și luarea de decizii privind principiile de bază și problemele importante la nivel strategic ale Greenpeace.
Obiective
Asigurarea capacității Pământului de a ”găzdui și nutri viața în toată diversitatea sa”.
Greenpeace își concentrează eforturile de campanie împotriva unor probleme globale precum schimbările climatice, defrișările, pescuitul excesiv, ingineria genetică, poluarea nucleară.
Misiunea include protejarea biodiversității în toate formele ei, prevenirea poluării și a abuzurilor asupra oceanelor, pământului, aerului și apei, eliminarea tuturor amenințărilor nucleare, promovarea păcii, a dezarmării globale și a non-violenței.
Pentru a-și atinge scopurile, Greenpeace folosește metode precum acțiunile directe non-violente, documentarea și presiunea publică.
Finanțare
Greenpeace este o organizație independentă, non-profit, care se bazează mai ales pe donații individuale de la persoane fizice și fundații cu valori comune. Greenpeace verifică toate donațiile majore pentru a se asigura că nu primește finanțări nedorite. Pentru a-și păstra independența, Greenpeace nu acceptă bani de la guverne, organizații interguvernamentale, partide politice sau corporații.
Donațiile de la fundații care își primesc majoritatea fondurilor de la guverne, partide politice sau corporații sunt respinse. Donațiile primite de la fundații sunt, de asemenea, respinse dacă donația ar putea compromite independența și scopurile Greenpeace sau dacă fundațiile impun condiții nerezonabile, restricții sau constrângeri în ceea ce privește activitatea Greenpeace.
Întrucât la mijlocul anilor 1990 numărul susținătorilor a început să scadă, Greenpeace a implementat strângerea directă de fonduri, prin care membri interacționează cu potențiali susținători în locuri publice, oferindu-le posibilitatea de a deveni donatori recurenți.
În 2008, mare parte din cele 202,5 milioane euro primite de organizație au fost donate de aproximativ 2,6 milioane de susținători individuali, în mare parte din Europa. În 2017, 95,3% din fondurile Greenpeace au venit de la donatori individuali, circa 3,3% din granturi oferite de fundații independente și 1,4% din finanțări de la loterie. În 2018, bugetul global al Greenpeace a fost de aproximativ 340 milioane €.
Referințe
1. Green Peace România, site oficial al Green Peace. Disponibil la https://www.greenpeace.org/romania/
2. Green Peace România, raport de activitate 2010. Disponibil la https://www.greenpeace.org/static/planet4-romania-stateless/2019/07/ea68e0f4-ea68e0f4-raport-de-activitate-greenpeace-2010.pdf
3. Enciclopedie online (25 ianuarie 2022). Disponibil la https://ro.wikipedia.org/wiki/Greenpeace.