Despre NATO

Istoric

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost înființată la 4 aprilie 1949, După sfârșitulodată celuicu semnarea Tratatului de la Washington. NATO se definește drept alianță politico-militară, a cărui scop fundamental este orientat spre protejarea și asigurarea libertății și securității aliaților prin mijloace politice și militare.[1] Alianța a fost introdusă după cel de-al Doilea Război Mondial, într-un moment vulnerabil experimentat la nivel global, cu scopul de a descuraja expansionismul sovietic, de a interzice renașterea militarismului naționalist în Europa Centrală și de Vesta stăteaîncuraja subintegrarea presiuneapoliticii amenințării influenței comuniste din partea gigantului sovietic ce pusese deja stăpânnire pe statele din est. europene.[2]Odată aliațiAstfel, împotriva Germaniei naziste și a dorinței sale de dominație globală, acum statele democratice și Rusia sovietică se aflau într-o opoziție totală. Această opoziție a dat naștere Războiului Rece, un război al influenței, al supremației militare, tehnologice, sociale și, în special, ideologice.

Având în vedere toate acestea, țările vestice împreună cu emblema democrației de peste ocean au început să facă eforturi și să dezvolte strategii de refacere a forțelor și de reparație a daunelor aduse de marea conflagrație. PrimordialNATO a fost planulgândită numitdrept dupăinstrument generalulpentru americanasigurarea Marshall.securității Princolective acestîmpotriva planUniunii s-auSovietice. alocatApărarea cantitățicolectivă marireprezintă deunul banidintre cupilonii scopulorganizației, reconstrucțieifiind europeneconsacrată dinîn parteaarticolul Statelor5 Unite.al Acest ajutor a fost refuzat de către sfera sovietică. Ulterior, Uniunea Europei de Vest a luat naștere prin TratatulTratatului de la Bruxelles între UK, Franța, Belgia, Olanda si Luxemburg. O uniune ce s-a dovedit a avea garanții mari de securitate, însa îi lipsea forța militară necesară, de aceea țările democratice au început să privească spre mai mult.

Guvernele Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii au demarat negocieri pentru aducerea în existență a unei alianțe de o anvergură potrivită pentru a-i ține piept Uniunii Sovietice. După alăturarea Țărilor de Jos, Franței și Norvegiei la aceste discuții, rezultatul s-a concretizat în aprilie 1949 la Washington. Prin Tratatul Atlanticului de Nord a luat naștere NATO.

             

 

Structură

Când vine vorba de structura NATO, aceasta este împarțită în 2 mari ramuri: partea structurală civilă și partea militară.

Structura civilă :

1.      Consiliul Atlanticului de Nord – organulWashington, care guverneazăreafirmă asupraobligativitatea alianței. Acesta este format din reprezentanți permanenți ai statelor membre. În fruntea acestuia se află Secretarul General care are rolul de a prezida întrunirile ce au loc o dată pe săptămână sau în situații excepționale. Deciziile se iau prin consens. Sediul principal al Consiliului Atlanticului de Nord se află la Bruxelles.

2.      Reprezentanți permanenți si delegații naționale.

3.      Personal internațional.

Structura militară:

1.      Comitetul Militar - organul NATO care este format din șefii de apărare ai statelor membre și care consiliază Consiliul Atlanticului de Nord cu privire la politica și strategia militară. Asemenea consiliului, din când în când, Comitetul militar se întrunește și la un nivel superior, și anume la nivelul șefilor apărării, reprezentat de cel mai înalt ofițer militar din forțele armate ale fiecărei națiuni. Până în 2008, Comitetul militar a exclus Franța, din cauza deciziei acestei țări din 1966membrilor de a se retrageajuta din Structura de comandă militară a NATO, căreia i s-a alăturat din noureciproc în 1995.cazul Activitatea operațională a comitetului este susținutăsituațiilor de Statulcriză Majorcare Militaramenință Internațional.securitatea aliaților.[3]

2.      Comandamentul Aliat al Operațiunilor.

3.      Comandamentul Aliat pentru Transformare.

 

Pe lânga cele două structuri principale, exista și o ramură secundară alocată organizațiilor și agențiilor cu diverse scopuri tehnice și sociale (Planificare civilă de urgență, Meteorologie, Educație si Training, Centre de excelență acreditate NATO, etc.)

 

Obiective

În

prezent, DeAlianța este alcătuită din 31 de state membre din America de Nord și Europa, dar își menține politica ușilor deschise orientată către orice țară europeană în măsură să promoveze politicile Tratatului de la înființare, scopul principal al NATO a fost să unificeWashington și să contribuie activ la susținerea principiilor fundamentale ale NATO.[4] Articolul 10 din Tratatul Atlanticului de Nord stabilește condițiile pe care un stat trebuie să le întăreascăndeplinească pentru a adera la NATO, iar deciziile privind invitarea unei țări să adere la Alianță este evaluată de Consiliul Atlanticului de Nord, în calitate de organism politic decizional al organizației.[5]

 

Structură

Din punct de vedere structural,  NATO este alcătuit din două părți principale: componenta politică și componenta militară. Alianța îmbină dimensiunea politică cu cea militară pentru a forma un instrument de răspunsulspuns capabil să facă față amenințărilor și provocărilor de securitate la nivel global. În calitate de actor responsabil de securitatea internațională, NATO urmărește abordarea și adaptarea structurii organizației la noile provocări din sfera globală pentru a-și putea păstra existența și relevanța în domeniul securității.

 

La baza piramidei structurii NATO se află Consiliul Nord-Atlantic (NAC), în calitate de organ decizional principal al Alianței. NAC supraveghează procesul politic și militar al Aliaților Occidentali la o posibilă invazie a Europeiproblemelor de Vestsecuritate cu care se confruntă Alianța. Consiliul Nord-Atlantic este prezidat de cătresecretarul Uniunea Sovieticăgeneral și a aliaților săicompus din Pactulreprezentanți permanenți la nivel de laambasadori Varșovia.ai Lastatelor începutulmembre. anilor 1950, NATO s-a bazat parțial pe amenințarea unei represalii nucleare masive din partea Statelor Unite pentru a contracara forțele terestre mult mai mari ale Pactului de la Varșovia.[6]

 

AbandonareaComitetul controluluiMilitar, în calitate de cătreconsilier Moscovamilitar asupraal EuropeiConsiliului CentraleNord-Atlantic și deal Est a însemnat disiparea unei mari amenințări militare pe care PactulGrupului de laPlanificare VarșoviaNucleară, oocupă reprezentaseun anteriorloc pentru vestul Europei, fapt care i-a determinat pe unii să pună la îndoială necesitatea menținerii NATO ca organizație militară,important în specialcadrul Alianței prin coordonarea operațiunilor militare desfășurate de organizație. Comitetul Militar reprezintă cel mai vechi organism permanent al NATO după Varșovia.Consiliul ReunificareaNord-Atlantic, Germanieiiar pe lângă rolul de consilier militar, Comitetul este responsabil de îndrumarea și sprijinirea celor doi comandanți strategici, și anume Comandamentul Suprem Aliat pentru Operațiuni (SACEUR) responsabil de planificarea și conducerea operațiunilor militare și Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare desemnat pentru transformarea capacităților militare ale NATO și dezvoltarea capabilităților militare.[7]

 

Totodată, o poziție semnificativă în octombriestructura 1990organizatorică șia menținereaOrganizației acesteiaTratatului caAtlanticului membrude Nord este ocupată de parteneriatele Alianței. Parteneriatele NATO ausunt creatinstrumente atâtcheie opentru nevoie,consolidarea securității euro-atlantice, printre cele mai importante se numără Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EPAC), Dialogul Mediteranean, cât și o oportunitate ca NATO sa fie transformată într-o alianță politică dedicată menținerii stabilității internaționale în Europa.

După Războiul Rece, NATO a fost reconcepută ca o organizație cooperativaserie de securitaterelații alinterorganizaționale, căreiprecum mandatrelațiile erastabilite săcu includăUE douăși obiectiveONU.[8] principale:Parteneriatele, promovarea dialoguluidialogul și cooperarea permit Alianței angajarea activă, împreună cu foștiialți adversari din Pactul de la Varșoviaactori și gestionareaorganizații, conflictelor din zonele de la periferia europeană. Îîn conformitate cu primul obiectiv, NATO a înfiinșat Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic pentru a oferi o platformă pentru schimbul de opinii pe problemeproblemele politice și de securitate,securitate precumoperate lila Parteneriatulscară pentrulargă.[9]

Pace

 pentru

a

Obiective

spori

 securitatea

Obiectivele NATO alcătuiesc o structură prestabilită care caracterizează natura și stabilitateafundamentul europeană prin exercișii comune de antrenament militar.

Tot după căderea Pactului de la Varșovia, Statele Unite au condus o inițativă de a lărgi treptat aderarea la NATO pentru a include unii dintre foștii aliați sovietici. Republica Ceha, Ungaria si Polonia s-au alăturat NATO în 1999, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Romania, Slovacia si Slovenia au fost admise în 2004, iar Albaniaorganizației și Croația au aderat la alianță îrămân 2009.neschimbate pe tot parcursul existenței acesteia. Sarcinile NATO se axează asupra apărării colective, securității cooperative, gestionarea crizelor și asupra politicii ușilor deschise.

Apărarea colectivă - constituie un principiu unic și de durată al Alianței și reprezintă fundamentul cooperării și ajutorului reciproc între statele membre NATO. Principul apărării colective este consacrat în articolul V al Tratatului Atlanticului de Nord și introduce cauzalitatea și efectul unui atac asupra unui aliat al NATO.[10] Astfel, articolul 5 prezintă un atac împotriva unui aliat ca fiind considerat un atac împotriva tuturor aliaților, acest aspect introducând obligativitatea statelor membre de a-și acorda sprijin reciproc. În istoria organizației, articolul V al Tratatului Atlanticului de Nord a fost invocat pentru prima și singura dată ca urmare a atacurilor de la 11 septembrie desfășurate împotriva Statelor Unite ale Americii.[11]

Gestionarea Crizelor - Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a definit gestionarea crizelor drept „acțiuni coordonate, întreprinse pentru dezamorsarea crizelor pentru prevenirea escaladării acestora într-un conflict armat și pentru a limita ostilitățile, în cazul în care acestea ar rezulta.[12] Conform NATO, gestiunea crizelor poate implica atât măsuri militare, cât și măsuri non-militare destinate abordării întregului spectru de crize și situații tensionate care atentează asupra mediului de securitate.[13]

Politica de extindere – de la momentul înființării și până în prezent, NATO a trecut prin nouă runde de extindere, numărul statelor membre crescând de la 12 la 31, cea mai recentă aderare fiind a Finlandei în 4 aprilie 2023. NATO promovează politica ușilor deschise pentru toate statele capabile să își asume și să îndeplinească obligațiile aferente aderării. Extinderea NATO reprezintă fundamentul promovării cooperării și consolidării unei Europe întregi și libere. [14]

 

Finanțare

 

AliațiiFinanțarea aducNATO este formată din contribuțiiiile directedirect și indirecte laalocate costurilede conduceriistatele NATOmembre pentru conducerea Alianței și implementăriiimplementarea politicilor și activităților acesteia. Bugetele și programele NATO finanțate în comun sunt finanțate prinde contribuții directe și echivalează cu doardor 0,3% din totalul cheltuielilor de apărare ale Aliaților, fiind echivalentul a aproximativ 2,5 miliarde de euro pentrudestinate a conduce întreagaconducerii organizație,iei, comenzilecomandamentelor și infrastructurainfrastructurii militară.militare. CheltuielileTuturor militarealiaților combinatele revine responsabilitatea de a contribui la finanțarea NATO, utilizând o formulă convenită de împărțire a costurilor, raportată la venitul național brut al membrilor Alianței.[15] Contribuțiile indirecte sau naționale constituie cea mai mare componentă a finanțării NATO și sunt distribuite către activitățile de descurajarea și apărare și către operațiunile militare. [16]

În structura de finanțare a NATO sunt delimitate trei bugete principale finanțate în comun:

Bugetul civil – căruia îi revin cheltuielile de personal, costurile operaționale și cheltuielile de capital și de program ale tuturorStatului membrilorMajor Internațional de la Cartierul General al NATO din Belgia. Pentru 2023 a fost alocată bugetului civil suma de 370,8 milioane de euro.[17]

Bugetul militar – sprijină și contribuie la consolidarea poziției NATO în 2020 au constituit peste 57% din totalul nominal global. Membrii au convenit că scopul lor este să atingă sau să mențină țintaoperațiunile de cheltuielidescurajare pentruși apărare deși celpromovarea puțin 2% din PIB pânăinteroperabilității în 2024.cadrul Alianței. Bugetul militar pentru 2023 a atins suma de 1,96 miliarde de euro.[18]

Programul NATO de Investiții în Securitate – este responsabil de finanțarea construcției majore, a sistemelor de comandă și control în conformitate cu principiile organizației care sprijină și contribuie la descurajarea, apărarea și securitatea membrilor Alianței. Plafonul pentru 2023 acordat Programului NATO de Investiții în Securitate a fost de 1 miliard de euro.[19]

Bugetele sunt calculate și redistribuite anual, sub autoritatea șefului organismului NATO respectiv.

---

[1] U.S Mission to the North Atlantic Treaty Organization, About NATO, https://nato.usmission.gov/about-nato/, data accesării: 06.01.2024.

[2] North Atlantic Treaty Organization, A Short History of NATO, 2022, https://www.nato.int/cps/en/natohq/declassified_139339.htm, data accesării: 06.01.2024.

[3] North Atlantic Treaty Organization, Founding treaty, 2022, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_67656.htm?, data accesării: 06.01.2024.

[4] North Atlantic Treaty Organization, What is NATO?, https://www.nato.int/nato-welcome/, data accesării: 06.01.2024.

[5] North Atlantic Treaty Organization, NATO member countries, 2023, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_52044.htm?, data accesării: 06.01.2024.

[6] North Atlantic Treatry Organization, North Atlantic Council, 2022, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49763.htm?, data accesării: 06.01.2024.

[7] North Atlantic Treaty Organization, Military Committee, 2023, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49633.htm?, data accesării: 06.01.2024.

[8] North Atlantic Treaty Organization, NATO Partners, 2020, https://www.nato.int/cps/en/natohq/51288.htm, data accesării: 06.01.2024.

[9] U.S. Mission to the North Atlantic Treaty Organization, About NATO, https://nato.usmission.gov/about-nato/, data accesării: 06.01.2024.

[10] North Atlantic Treaty Organization, Collective defence and Article 5, 2023, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_110496.htm, data accesării: 06.01.2024.

[11] Ibidem.

[12] North Atlantic Treaty Organization, AAP-06, NATO glossary of terms and definitions, 2021, p.36.

[13] North Atlantic Treaty Organization, Crisis management, 2022, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49192.htm, data accesării: 06.01.2024.

[14] North Atlantic Treaty Organization, Elarmenent and Article 10, 2023, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_49212.htm, data accesării: 06.01.2024.

[15] North Atlantic Treaty Organization, Funding NATO, 2023, https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_67655.htm?, data accesării: 06.01.2024.

[16] Ibidem

[17] Ibidem

[18] Ibidem

[19]Ibidem