Skip to main content

Despre OCDE

Istoric

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică își(OCDE) areeste rădăcinile în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial și mai exact înrezultatul dorințaei liderilor europeni de a asigura pacea și stabilitatea pe continentcontinent, prin demararea procesului de reconstrucție europeană. PornindPrecursorul de la aceastăsău, dorință, în 1948 a luat naștere Organizația pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), una fost înființat în 1948, sub forma unui organism creat cu scopul de a monitoriza și administra finanțărileajutorul SUAfinanciar dedicate reconstrucției europeneacordat de dupăStatele războiUnite și Canada țărilor vest-europene, sub forma Planului Marshall și de a supraveghea distribuirea acestor finanțări..[1]

De facto, OCEE a funcționat ca organizație vest-europeană, cu 18 membri, până în 1961, an în care s-au alăturat SUA și Canada. După semnarea convenției, a fost reorganizată ca organizație atlantică și a luat denumirea de SediulOrganizația organizațieipentru seCooperare aflași Dezvoltare Economică (OCDE), iar sediul a fost fixat la Château de la MuetteMuette, înParis.[2] capitala Franței. Organizația a avut înDe componențatunci, rolul său, potrivit site-ului oficial, este de "a saasigura 18o statemai europenemare bunăstare la nivel mondial, prin consilierea guvernelor cu privire la politicile care sesprijină adaugăo Statelecreștere Uniterezilientă, favorabilă incluziunii și durabilă".[3]i Canada.[2]

ActivitateaPe Organizațiaparcursul pentruanilor, Cooperare Economică Europeană nu a fost lipsită de dificultăți pe perioada celor 13 ani de funcționare. Aceste dificultăți s-au fost întâmpinate în ambele tranșe de alocare a banilor din ajutorul american. De asemenea, dificultăți au venitalăturat și dințări evenimentede externepe carealte nucontinente, potcum ar fi controlateJaponia, Australia sau Noua Zeelandă. În prezent, organizația numără 38 de exemplustate crizamembre, valutară britanică care a dus la devalorizareainclusiv din 1949.America Latină și regiunea Asia-Pacific. [4][3]

În ceea ce privește realizările, în 1950 a fost creată Uniunea Europeană pentru Plăți care a fost pusă sub controlul OEEC și care a funcționat pentru o perioadă de 8opt ani de zile. Uniunea a avut rolul de facilita convertibilitatea monedelor europene și de contribui la practicile comerciale. [5] De asemenea, în iunie 1950, președintele Consiliului OEEC a prezentat planul StikkerStikker, care consta în crearea unei piețe unice europene, specializarea activităților și diviziunea munciimuncii, cu scopul de a realiza integrarea economică a Europei.[4]6]

Sfârșitul Planului Marshall din 1952 a însemnat începutulregândirea declinuluirolului OEEC.OEEC, Organizațca organizație care să se ocupe de promovarea reînarmării NATO, lupta cu inflația și-ai pierdutalocarea funcțiaresurselor deîntre asistențările înmembre. domeniul militar, aceasta fiind alocată Agenției de Securitate Mutuală. De asemenea, a fost luată în calcul ideea utilizării OEEC pentru a contribui la o eventuală reînarmare a Aliaților sau chiar ideea extremă preluării de către NATO a atribuțiilor economice care ar duce la desființarea OEEC. În urmaPrin Conferințeia NATO de la Ottawa (septembrie 1951), s-a hotărâtdecis ca OEEC să se ocupe de una singură de chestiunile economice europene, îninclusiv timpcele ce un comitet special se va ocupalegate de problemele economice ale țărilor membrefuncționarea NATO.[5]

ÎnDe ciudaasemenea, acestuila declin,finalul înlui 19571957, sub egida OEEC a fost înființată Agenția Europeană pentru Energie Nucleară.  De asemenea, în acelașși an, OEEC a creatfost unconceput cadrucadrul pentru negocieriledemararea negocierilor în privința înființării Spațiuiului European de Liber Schimb.Schimb, Anulcu 1957 a însemnat de asemenea reformarea OEEC și transformarea acesteia în OECD în urma Tratatelor de la Roma care au însemnat totodată și lansarea Comunității Economice Europene. Convenția care prevedea transformarea OEEC a fost semnată trei ani mai târziu, organizația fiind înlocuită în mod oficial de abia în 1961. Noua organizație era formatările din membriiComunitatea fondatoriEconomică ai OEEC, la care se adăugau Statele Unite și Canada.[6]

OCDE a reușit să atragă noi membri din afara continentului european precum Finlanda, Japonia, Australia, Noua Zeelandă, Mexic, Coreea de Sud. De asemenea, începând cu anul 1990, în contextul căderii regimurilor comuniste care stăpâneau continentul european, OECD și-a continuat extinderea în spațiul european central, dar și în spațiul sud-est european.Europeană. În prezent, organizația are î[7]n componența sa un număr de 38 de state membre.[7]

Structură

OECD este compusă din trei piloni și anumepiloni: Consiliul, Comitetele și Secretariatul. 

Consiliul are în componența sa ambasadori ai țărilor membre precum și ambasadori din partea Comisiei Europene. Acesta este prezidat de Secretarul GeneralGeneral, ales pepentru 5un animandat de cinci ani, de către reprezentanții statelor membre. Consiliul se întrunește în mod regulatregulat, cu scopul de a discuta activitățile principale ale organizațieiiei, și iauia decizii bazate pe consens. De asemenea, Consiliul se reunește o dată pe anan, pentrusub aforma aveaîntâlnirii locConsiliului reuniuneaMinisterial, care reunește șefilorefii de guvern, economie,miniștrii comerțEconomiei, Comerțului și aAfacerilor miniștrilor de externeExterne, cu scopul de a stabili careare sunt prioritățile,ile pentru a analiza contextul economic globalorganizației, și pentru a discuta problemeproblemele importanteimportante, precumcum bugetulsunt saucele aderările.legate Consiliulde sebuget aflăși înprocesul frunteade structuriiaderare. organizației deoarece este organismul decizional principal.[8]

În ceea ce privește Comitetele,Comitetele, organizația numărăreunește peste 300 de comitete și experți pentru a acoperi toatecele mai multe dintre domeniile cumpoliticilor ar fipublice, educația finanțele, ia, finanțele, mediul, comerțul, asigurând totodată legăturile cu experții fiecărei țări membre. Comitetele au rolul de a evalua datele și succesele politicilor,politicilor publice, de a revizui acțiunile de politică între țările membre și de a propune soluții. Au loc întâlniri anuale ai căror participanți provin atât din țări membre cât și partenere, aceștia fiind reprezentanți ai organismelor de stat, ai mediului de afaceri, societateai civilăsocietății civile și mediuai mediului academic. O întâlnire anuală numără până la 40 000 de persoane.[9]

Secretariatul este condus de un secretarSecretar generalGeneral și este format din directorate și divizii.divizii Lucrândcare înpăstrează colaborare cu comitetele, acestea au rolul de a menține legălegătura cu factorii de decizie și cu cei formatoricare destabilesc lapoliticile nivelulpublice statelorîn cuțările scopulmembre, depentru a le oferi ghidareasistență. în procesul de elaborare a politicilor. Directoratele raportează Secretarului General. Secretariatul are în componență 3 3.300 de angajați din profesii diverse-diverse: avocați, sociologi, economiști, statisticieni, analiști politicipolitici, specialiști în comunicare etc.[10]

Finanțare

OECD funcționează pe baza contribuțiilor naționale (contribuții tip I), care se calculează în funcție de dimensiunea economiei fiecărui membru în parteparte, și contribuțiile voluntare ale(contribuții tip II) din partea fiecărei țări membre în parte. [11]

Bugetul organizației se împarte în bugetparte, de tip I și buget de  tip II. Dacă bugetul de tip I reprezintă 53 din bugetul total și la acesta contribuie toate țările membre proporțional cu dimensiunea economică a fiecăreia, bugetul de tip II este finanțat conform unor grile de contribuții sau unor acorduri între țările participante deoarece acesta acoperăpentru programe de lucru care deprezintă careinteres sunt interesatepentru un număr limitat de state.membri.[11] Conform unordatelor datepentru din 2019 privind contribuția fiecărui membru la2023, bugetul tip I a însumat 219,6 milioane de euro, iar cel de tip I,B, putem118,7 observamilioane de țaraeuro. careSUA aau contribuitavut celo contribuție de 19,1% din ponderea bugetului de tip I (cea mai mult a fost SUA cu un procent de 20,5%mare), în timp ce Luxemburgponderea Islandei a contribuitfost celde doar 0,6% (cea mai puțin,mică). 0,8%.[12][12]

În ceea ce privește gestionarea bugetului, mărimea acestuia cât și programul de lucru sunt stabilite de către țările membre pentru o perioadă de doi ani. Auditul extern independent al conturilor și managementul financiar al OECD sunt analizate de către o instituție supremă de audit care aparține unei țări membre și este aleasă de Consiliu. OCDE nu acordă împrumuturi sau granturi.[13]

Obiective

Obiectivele OCDE sunt acelea de a îmbunătăți economia globală și de a promova comerțul mondial. Pentru atingerea acestor obiective, organizația colaborează cu guvernele diferitelor țări membre și non-membremembre, cu scopul de a le ajuta să-și dezvolte economia. OCDE le oferă suport pentru: a obține finanțe publice, pentru a obține o creștere a economiei prin inovare, strategii ecologice, pentru a le oferi resursele necesare cetățenilor cu scopul de a-și dezvolta abilitățile care îi ajută să fie mai productivi, suport pentru îmbunătățireacreșterea încrederii în piețele și instituțiile care le ajută să funcționeze. Pentru a ajuta statele să se dezvolte, OECD oferă consiliere nu doar pe problemele care țin de domeniul economiei, cipiețe și peîn problemeinstituțiile dinstatului, domeniileobținerea de finanțări publice, creșterea economică prin strategii de inovare, ecologice și sustenabile, precum și pentru furnizarea de resursele de care oamenii au onevoie strânsăpentru legăturădezvoltarea cu starea economică a unei țări cum ar fi educațcompetențeloria, migrația, sănătatea, mediu, corupție și integritate..[14]




[1] ***OECD.Leimgruber, M., & Schmelzer, M. (coord.) (2017), History.Introduction: Aims.Writing Structure,Histories of the InformationOECD, Service,Palgrave 1972,Macmillan, pp. 5-6Basingstoke.


[2] https://www.oecd.org/general/organisationforeuropeaneconomicco-operation.htm ibidem


[3] Ibidemhttps://www.oecd.org/60-years/ 


[4] Ibidemhttps://www.oecd.org/about/history/oeec/ 


[5]https://www.cvce.eu/en/education/unit-content/-/unit/02bb76df-d066-4c08-a58a-d4686a3e68ff/ab473e40-d7d8-419b-b507-ac6d7a7ffe76 Ibidem


[6]https://www.cvce.eu/en/obj/dirk_stikker_oeec_a_great_factor_in_european_co_operation-en-ce9ea0e7-74a9-468f-84b2-11c276ad0f2b.html Ibidem


[7] https://www.oecd.org/about/members-and-partners/history/oeec/ 


[8] https://www.oecd.org/about/structure/ 


[9] Ibidem


[10] Ibidem


[11] https://www.oecd.org/about/budget/ 


[12]  https://www.oecd.org/about/budget/member-countries-budget-contributions.htm 


[13] https://www.oecd.org/about/budget/ 


[14] https://corporatefinanceinstitute.com/resources/knowledge/economics/oecd/