Despre UA
IstoricUniunea Africană
După celUniunea de-AlAfricană Doilea(UA) Războieste Mondial,o procesulentitate continentală formată din cele 55 de decolonizarestate membre care alcătuiesc țările continentului african. A fost oficial lansată în 2002 ca succesoare a continentuluiOrganizației africanUnității aAfricane luat(OUA, amploare1963-1999)[1]. peUA măsurăîși cepropune africaniisă militau,protejeze securitatea continentului, mai degrabă decât suveranitatea statelor individuale. Cu toate că UA se încă se luptă să reformeze organele sale de guvernare, joacă un rol din ce în ce mai mult,vizibil pentruîn menținerea păcii. Cel mai multerecent, drepturiUA politicea trimis trupe de menținere a păcii în Somalia și independență.Darfur, Astfel,cea întredin 1945urmă șireprezentând 1965,o unoperațiune număr semnificativistorică de țărimenținere africane și-au câștigat independența fațăpăcii împreună cu Națiunile Unite. Experții spun că UA are încă mult de puterileparcurs colonialeînainte europene. Pe măsură ce tot mai multe țări africane au devenit independente,de a apărutfi nevoiape creăriideplin unei organizații care să articuleze aspirațiile poporului african. Prin urmare, în mai 1963, 32 de șefi ai statelor africane independente s-au întâlnit la Addis Ababa, Etiopia, pentru a semna Carta care a creat prima instituție continentală post-independență a Africii, Organizația Unității Africane (OUA). OUA a reprezentat manifestarea viziunii pan-africane pentru o Africă unită, liberăfuncțională și care era capabilă săexprimă își controleze propriul destin. Organizația a oferit un forum eficient, care a permis tuturor statelor membre să adopte poziții coordonatengrijorări cu privire la chestiunipovara deși interesașteptările comuncare pentruau continentfost impuse organizației până în forurile internaționale și să apere interesele Africii. ,,Pe 9 septembrie 1999, șefii de stat și de guvern ai Organizației Unității Africane au emis Declarația de la Sirte, prin care solicitau înființarea unei Uniuni Africane, în vederea accelerării procesului de integrare pe continent.”prezent[1] Decizia de a relansa organizația pan-africană a Africii a fost rezultatul unui consens al liderilor africani. Potrivit acestora, pentru a realiza potențialul Africii, a fost nevoie de reorientarea atenției de la lupta pentru decolonizare și scăparea continentului de apartheid (care fuseseră obiectivele centrale ale OUA), spre o cooperare și integrare sporită a statelor africane, pentru a stimula creșterea și dezvoltarea economică a continentului. Așadar, în iulie 2002, Uniunea Africană (UA) a fost lansată oficial la Durban, Africa de Sud.
Structură
Uniunea Africană este alcătuită atât din organisme politice, cât și din organisme administrative:
-Adunarea șefilor de stat și de guvern este organul politic suprem de decizie al UA. Acesta cuprinde toți șefii de stat și de guvern din statele membre. ,,Adunarea stabilește politicile uniunii, își stabilește prioritățile, își adoptă programul anual și monitorizează punerea în aplicare a politicilor și a deciziilor sale.”[2].
De asemenea,În Adunarea2002, admiteOUA nois-a membritransformat în UA,UA. adoptăOUA, bugetul UA, modifică Actul Constitutiv,fondată în conformitate1963 cupe procedurileprincipiile prevăzutesuveranității statelor și interpreteazănon-ingerinței. ActulOrganizația Constitutiv.a Actul Constitutiv al UA prevede ca Adunarea să sefost întruneascănființată pentru a promova unitatea și solidaritatea țărilor africane, pentru a apăra suveranitatea membrilor, pentru a eradica toate formele de colonialism, pentru a promova cooperarea internațională având în sesiunevedere ordinarăCarta ONU și Declarația Universală a Drepturilor Omului, și pentru a coordona și armoniza politicile economice, diplomatice, educaționale, de sănătate, de asistență socială, științifice și de apărare ale statelor membre[3]cel. puținOUA oa datăfost criticată pe an,parcursul iaranilor '90 pentru lipsa sa de intervenție în timpul Summit-ului[1] crizelor din 2004,Rwanda, AdunareaRepublica aDemocrată decis să se întrunească în sesiuni ordinare de două ori pe an, în ianuarieCongo și iunie/iulieSomalia. Frustrarea față de lipsa de eficacitate a fiecăruicondus an.liderii Douăafricani, treimiconduși de liderul libian Muammar el-Qaddafi, să lanseze Uniunea Africană, o entitate cu o structură modelată după cea a Uniunii Europene. Cincizeci și trei de țări din membriiAfrica sunt membre ale UA (Maroc este singura țară africană care nu face parte), iar sediul acesteia se află la Addis Abeba, Etiopia[4]. Viziunea Uniunii Africane trebuieeste aceea de "o Africă integrată, prosperă și pașnică, condusă de proprii săi formezecetățeni cvorumși lareprezentând oriceo reuniuneforță a Adunării. Adunarea ia decizii prin consens sau,dinamică în cazularena globală." Această viziune a unei Africi noi, orientată spre viitor, dinamică și integrată, se vrea a fi pe deplin realizată printr-o luptă neobosită pe mai multe fronturi și ca un efort pe termen lung. UA a schimbat accentul de la susținerea mișcărilor de eliberare în carefostele consensulteritorii nuafricane estesub posibil, cu o majoritate de două treimi a statelor membre. Președintele Adunării este un șef de stat sau de guvern ales de colegii săi în sesiunea ordinară din ianuarie pentru un mandat de un an, ce poate fi reînnoit.
-Consiliul Executiv coordoneazăcolonialism și iaapartheid[5], deciziiașa privindcum politicilea înfost domeniiprevăzut de interes comun pentru statele membre. RăspundeOUA înncepând fațadin Adunării. Acesta ia în considerare problemele care i se referă1963 și monitorizeazăActul implementareaConstitutiv, politicilorla formulateo deorganizație Adunare.care Consiliulconduce Executivdezvoltarea este compus din miniștri de externe sau din alțși miniștriintegrarea desemnați de guvernele statelor membre.Africii[6]. Printre atribuțiileobiectivele de bază ale Consiliului ExecutivUA se numără: întocmireaRealizarea ordinii de zi a sesiunilor Adunării, alegerea membrilor Comisiei pentru numirea de către Adunare, stabilirea politicilor de cooperare între UA și partenerii Africii. Asemenea Adunării, Consiliul ia decizii prin consens sau, în cazul în care consensul nu este posibil, cu o majoritate de două treimi a statelor membre. Două treimi din membrii UA trebuie să formeze cvorum la orice reuniune a Consiliului Executiv. Același stat membru care prezidează Adunarea prezidează și Consiliul Executiv. Membrii acestuia se întrunesc de cel puțin două ori pe an în sesiune ordinară, dar se pot întruni și în ședințe extraordinare, la cererea președintelui său.
- Comitetul Reprezentanților Permanenți (CRP) cuprinde reprezentanți permanenți pe lângă Uniune și alți plenipotențiari ai statelor membre. CRP conduce activitățile de zi cu zi ale Uniunii Africane în numele Adunării și al Consiliului Executiv. Raportează Consiliului Executiv, pregătește lucrările Consiliului și acționează conform instrucțiunilor acestuia. Toate statele membre ale UA sunt membre ale CRP.
- Consiliul de Pace și Securitate (CPS) este organul decizional permanent al UA pentru prevenirea, gestionarea și soluționarea conflictelor. Este un aranjament colectiv de securitate și avertizare timpurie menit să faciliteze răspunsuri în timp util și eficiente la situațiile de conflict și criză din Africa. CPS are 15 membri cu drepturi de vot egale. Toți membrii sunt aleși de Consiliul Executiv al UA și aprobați de Adunare în timpul sesiunilor sale ordinare. Pentru continuitate, cinci membri sunt aleși pentru mandate de trei ani și 10 pentru mandate de doi ani. Deși nu există membri permanenți, Protocolul CPS nu împiedică niciun stat membru să caute realegerea imediată. Membrii CPS sunt aleși conform principiului reprezentării regionale echitabile și al rotației.
- Comisia Uniunii Africane este secretariatul Uniunii și desfășoară activitățile de zi cu zi ale acesteia. Are sediul în Addis Ababa, Etiopia. Funcțiile de bază ale Comisiei sunt: reprezentarea UA și apărarea intereselor acesteia sub îndrumarea și conform mandatului Adunării și al Consiliului Executiv, inițierea propunerilor care urmează să fie înaintate organelor UA, precum și punerea în aplicare a deciziilor luate de acestea, elaborarea pozițiilor comune ale UA și coordonarea acțiunilor statelor membre în cadrul negocierilor internaționale, gestionarea bugetului și a resurselor AU și colaborează strâns cu organele UA pentru a ghida, sprijini și monitoriza performanța acesteia. Comisia este compusă dintr-un președinte, un vicepreședinte și opt comisari, plus personal. Președintele Comisiei este ales de Adunare pentru un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Alegerea se face prin vot secret și cu o majoritate de două treimi din statele membre eligibile să voteze.
- Parlamentul Pan-African este compus din 265 de reprezentanți aleși din toate cele 55 de state ale UA și are scopul de a asigura participarea populară și a societății civile la procesele de guvernare democratică. Sediul Parlamentului se află în Midrand, Africa de Sud. Acesta are competențe consultative și de supraveghere bugetară în cadrul UA. Parlamentul este compus din cinci membri dintre care cel puțin o femeie pentru fiecare stat membru care a ratificat protocolul de instituire al acestuia. Membrii Parlamentului Pan-African ar trebui să se întrunească de cel puțin două ori în sesiune ordinară într-o perioadă de un an. Sesiunile parlamentare pot dura până la o lună. De asemenea, membrii Parlamentului se pot întruni și în ședințe extraordinare.
Din structura Uniunii Africaneunei mai fac parte și:
· Consiliul Economic, Social și Cultural (ECOSOC - eng.) care contribuie, prin consiliere, la traducerea eficientă a obiectivelor, principiilor și politicilor UA în programe concrete, precum și evaluarea acestor programe, efectuează studii și formulează recomandări, contribuind, totodată, la promovarea drepturilor omului, a statului de drept, a bunei guvernări, a principiilor democratice, a egalității de gen și a drepturilor copilului.
· comitetele tehnice de specialitate (pentru Finanțe, pentru Dezvoltare Socială, Muncă și Ocuparea forței de muncă și pentru Sănătate, Populație și Controlul Drogurilor).
· instituții financiare care sunt la stadiul de proiecte (Banca Centrală Africană, Fondul Monetar African și Banca Africană de Investiții).
· Organe judiciare, pentru drepturile omului și juridice (Curtea Africană pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor, Comisia Africană pentru Drepturile Omului și ale Popoarelor, Comisia UA pentru Dreptul Internațional).
Obiective
Obiectivele centrale ale Uniunii Africane sunt precizate în Actul Constitutiv, la Articolul III. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
· ,,obținerea uneimari unități și a unei solidarități mai accentuate între țările africane și popoarele dinAfricii; Africa;
· apărarea suveranității, integrității teritoriale și independența independenței statelor membre;
·accelerarea integrării politice și socio-economice a continentului; promovarea și apărarea pozițiilor comune ale Africii cu privire la problemele de interes pentru continent și popoarele sale; încurajarea cooperării internaționale, ținâluând seama, în mod corespunzător, deconsiderare Carta Națiunilor Unite și Declarația Universală a DrepturileDrepturilor Omului;Omului etc[7].
· Principalele componente ale Uniunii Africane sunt: Adunarea, compusă din șefii de stat și de guvern. Adunarea este organul suprem al Uniunii. Printre funcțiile sale se numără stabilirea politicilor comune, elaborarea bugetului și alegerea Președintelui UA; Comisia, care este formată din comisari responsabili pentru diferite domenii de politică, cum ar fi dezvoltarea economică, afacerile sociale și apărarea; Consiliul pentru Pace și Securitate: Acest consiliu este responsabil de promovarea și apărarea păcii, securității și stabilității pe continent;
·african; promovareaParlamentul principiilorPan-African: Parlamentul este un organism ales care reprezintă ramura legislativă a UA și instituțiiloreste democratice,responsabil apentru participăriiaprobarea popularelegilor și a bunei guvernări;
· promovarea și protejarea drepturilor omului și ale popoarelor în conformitate cu Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor și alte instrumentele relevante pentru drepturile omului;
· promovarea cooperării în toate domeniile activității umane pentru a îmbunătăți nivelul de trai al populației africane;
· promovarea dezvoltării continentului prin promovarea cercetării în toate domeniile, în special în știință și tehnologie;
· colaborarea cu parteneri internaționali relevanți în eradicarea bolilor prevenibile și promovarea sănătății bune pe continent.”rezoluțiilor[3]8]
UA se confruntă cu mai multe provocări în eforturile sale de a promova unitatea, dezvoltarea și integrarea între statele membre. Unele dintre problemele cheie includ: Nivele ridicate de datorii și creșterea prețurilor la alimente: țările din întreaga Africa se vor confrunta cu nivele ridicate de datorii, creșterea prețurilor la alimente și nemulțumire populară în anii următoriFinan[9]țare.
Instabilitate În prezent, UA nu este finanțată într-o manieră previzibilă, durabilă, echitabilă sau responsabilă. Aceasta este foarte dependentă de finanțarea donatorilor pentru a-și desfășura programele și operațiunile, iar acest lucru este agravatpolitică și de faptul că mai multschimbări de 40%conducere: dintreFocusul stateleUA membrepe nu își plătesc contribuțiile anuale către instituție. Donațiile reprezintă cea mai mare sursă de finanțare. Un număr semnificativ de donatori oferă bani, asistență tehnicăgestionarea și diversemedierea bunuricrizelor politice este esențial, având în vedere schimbările frecvente de conducere și servicii.procesele Uniuneaneregulate Europeanăcare esteduc principalul donator, contribuția sa, împreună cu cea a altor state europene reprezentând ,,75% din totalul finanțării venite deadesea la parteneri externi.”violență[4]10].
Capacitate managerială Deșlimitată și celeindependență 55financiară redusă: Structura complicată a UA, capacitatea managerială limitată și lipsa independenței financiare au contribuit la ineficiența sa și la lipsa de stateresponsabilitate[11].
Diviziunea au convenit,muncii înntre principiu,UA să ofere Uniunii mijloace financiare adecvate, guvernele africane nu consideră întotdeauna finanțarea o prioritate în practică. Multe state își plătesccomunitățile taxeleeconomice anualeregionale: cuDiviziunea muncii întârzierentre UA și comunitățile economice regionale rămâne neclară, ducând la responsabilități care se suprapun și la potențiale ineficiențe[12].
Subutilizarea sau doarsubdezvoltarea parțial,instrumentelor dincomune de politică: UA dispune de mai multe motive. Pe de-o parte, ,,conducerea Comisiei Uniunii Africane a atribuit performanța scăzută pe fondul provocărilor emergente cu care majoritatea statelor membre se confruntă: nesiguranță, inclusiv insuficiența alimentară din cauza secetei prelungite și conflicte emergente care afectează distribuția resurselor naționale.”[5] Peinstrumente de altă parte, în unele cazuri, întârzierea sau plata parțială a contribuțiilor anuale generează conflicte asupra finanțelor publice la nivel național. De asemenea, apartenența la Uniunea Africană presupune și un efort bugetar considerabil pentru statele membre. De exemplu, ,,în 2019, contribuția Sudanului de Sud la UA s-a ridicat la 2,2 milioane de dolari. Acesta este un procent considerabil din bugetul anual al Ministerului său de Externe de 56 de milioane de dolari și mult mai mult decât oricare dintre celelalte taxe de membru pe care Sudanul de Sud trebuie să le plătească.”[6] Desigur, pentru a îmbunătăți această situația, UA a stabilit deja anumite măsuri, precum adoptarea unui regim de sancțiuni în trei etape pentru a se ocupa de statele în situație de neplată. Astfel, cu cât un stat membru nu își plătește mai mult contribuțiile financiare, cu atât își pierde mai multe drepturi. În timp ce unele consecințe sunt în primul rând simbolice, altele limitează drastic libertatea de acțiune în politica externăpolitică, cum ar fi pierdereaForța dreptuluiAfricană de a găzdui summit-uri sau de a candida la o funcție. De asemenea, în anul 2016, în urma unui Summit în Kigali (Rwanda) s-a decis aplicarea unei taxe de 0.2% pe mărfurile eligibile importate pe continent, ceea ce ar face bugetul Uniunii Africane independent de bunăvoința membrilorRezervă și Carta Africană a partenerilorDrepturilor internaționali.Omului, Cucare toatesunt acestea,fie Deciziasubutilizate, defie la Kigali pentru Finanțarea Uniunii se confruntă cu multe obstacole întrucât, doar 17 țări au implementat taxa din 2017.subdezvoltate[13].
Guvernare și conducere: Tipul de guvernare în țările membre afectează guvernarea uniunii, iar angajamentul liderilor africani rămâne un obstacol important pentru renașterea africanăReferințe[14].
1.Cu Africantoate Union.aceste (n.d.).provocări, About the African Union, Overview. https://au.int/en/overview
2. African Union. (n.d.). AU Structure & Organs, The Assembly. https://au.int/en/assembly
3. African Union. (2002, July 11). Constitutive Act of the African Union. https://au.int/sites/default/files/pages/34873-file-constitutiveact_en.pdf
4. Peace and Security Council. (2021, March 24). AU financial independence: stillUA a longînregistrat wayprogrese tosemnificative goîn domenii precum menținerea păcii, comerțul și stabilitatea politică. Totuși, abordarea acestor probleme este crucială pentru ca UA să-și atingă obiectivele și să-și realizeze pe deplin potențialul ca catalizator pentru dezvoltarea și integrarea africană.https://issafrica.org/pscreport/psc-insights/au-financial-independence-still-a-long-way-to-go
5. Pharatlhatlhe, K., & Vanheukelom, J. (2019, February). Financing the African Union on mindsets and money. ecdpm. https://ecdpm.org/publications/financing-the-african-union-on-mindsets-and-money/
6. Mattheis, F., & Staeger, U. (2020, December 22). How member states and partners impede the African Union’s quest for financial autonomy. The Conversation. https://theconversation.com/how-member-states-and-partners-impede-the-african-unions-quest-for-financial-autonomy-151115
7. Abass, A. (2007, December 17). The United Nations, the African Union and the Darfur Crisis: of Apology and Utopia. Netherlands International Law Review, 54(3), 415-440. https://doi.org/10.1017/S0165070X07004159
8. Keith, A. (2007, March). The African Union in Darfur: An African Solution to a Global Problem? Journal of Public & International Affairs, 18, 149-164. https://jpia.princeton.edu/sites/jpia/files/2007-7.pdf
[1] https://au.int/en/overview, accesat la data de 06.01.2024, ora 17 :38.
[2] Stephanie Hanson, The African Union, CFR, 2008, p. 1.
[3] https://www.nti.org/education-center/treaties-and-regimes/african-union-au/, accesat la data de 06.01.2024, ora 18.05.
[4] Stephanie Hanson, Op. cit., p. 1.
[5] Termen de origine afrikaans și olandeză, care se referă la politica oficială de segregare rasială și discriminare instituționalizată care a fost implementată în Africa de Sud între anii 1948 și 1994.
[6] https://au.int/en/au-nutshell, accesat la data de 06.01.2024, ora 18 :13.
[7] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:03
[8] https://guide-humanitarian-law.org/content/article/3/the-african-union-au/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19.09.
[9] https://www.gisreportsonline.com/r/the-african-unions-20-years-the-record-and-new-challenges/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:19.
[10] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:20.
[11] https://africacenter.org/spotlight/african-union-20-much-accomplished-more-challenges-ahead/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:22.
[12] https://theconversation.com/pan-africanism-remains-a-dream-four-key-issues-the-african-union-must-tackle-199791, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:24.
[13] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:24.
[14] https://www.american.edu/sis/news/the-african-union-has-had-a-shaky-two-decades-but-problems-can-be-solved.cfm, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:25.