Despre UA

 

 

Uniunea Africană

     Uniunea Africană (UA) este o entitate continentală formată din cele 55 de state membre care alcătuiesc țările continentului african. A fost oficial lansată în 2002 ca succesoare a Organizației Unității Africane (OUA, 1963-1999)[1]. UA își propune să protejeze securitatea continentului, mai degrabă decât suveranitatea statelor individuale. Cu toate că UA se încă se luptă să reformeze organele sale de guvernare, joacă un rol din ce în ce mai vizibil în menținerea păcii. Cel mai recent, UA a trimis trupe de menținere a păcii în Somalia și Darfur, cea din urmă reprezentând o operațiune istorică de menținere a păcii împreună cu Națiunile Unite. Experții spun că UA are încă mult de parcurs înainte de a fi pe deplin funcțională și exprimă îngrijorări cu privire la povara și așteptările care au fost impuse organizației până în prezent[2].

     În 2002, OUA s-a transformat în UA. OUA, fondată în 1963 pe principiile suveranității statelor și non-ingerinței. Organizația a fost înființată pentru a promova unitatea și solidaritatea țărilor africane, pentru a apăra suveranitatea membrilor, pentru a eradica toate formele de colonialism, pentru a promova cooperarea internațională având în vedere Carta ONU și Declarația Universală a Drepturilor Omului, și pentru a coordona și armoniza politicile economice, diplomatice, educaționale, de sănătate, de asistență socială, științifice și de apărare ale statelor membre[3]. OUA a fost criticată pe parcursul anilor '90 pentru lipsa sa de intervenție în timpul crizelor din Rwanda, Republica Democrată Congo și Somalia. Frustrarea față de lipsa de eficacitate a condus liderii africani, conduși de liderul libian Muammar el-Qaddafi, să lanseze Uniunea Africană, o entitate cu o structură modelată după cea a Uniunii Europene. Cincizeci și trei de țări din Africa sunt membre ale UA (Maroc este singura țară africană care nu face parte), iar sediul acesteia se află la Addis Abeba, Etiopia[4]. Viziunea Uniunii Africane este aceea de "o Africă integrată, prosperă și pașnică, condusă de proprii săi cetățeni și reprezentând o forță dinamică în arena globală." Această viziune a unei Africi noi, orientată spre viitor, dinamică și integrată, se vrea a fi pe deplin realizată printr-o luptă neobosită pe mai multe fronturi și ca un efort pe termen lung. UA a schimbat accentul de la susținerea mișcărilor de eliberare în fostele teritorii africane sub colonialism și apartheid[5], așa cum a fost prevăzut de OUA începând din 1963 și Actul Constitutiv, la o organizație care conduce dezvoltarea și integrarea Africii[6]. Printre obiectivele UA se numără: Realizarea unei mai mari unități și solidarități între țările africane și popoarele Africii; apărarea suveranității, integrității teritoriale și independența statelor membre, accelerarea integrării  politice și socio-economice a continentului; promovarea și apărarea pozițiilor comune ale Africii cu privire la problemele de interes pentru continent și popoarele sale; încurajarea cooperării internaționale, luând în considerare Carta Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului etc[7].

     Principalele componente ale Uniunii Africane sunt: Adunarea, compusă din șefii de stat și de guvern. Adunarea este organul suprem al Uniunii. Printre funcțiile sale se numără stabilirea politicilor comune, elaborarea bugetului și alegerea Președintelui UA; Comisia, care este formată din comisari responsabili pentru diferite domenii de politică, cum ar fi dezvoltarea economică, afacerile sociale și apărarea; Consiliul pentru Pace și Securitate: Acest consiliu este responsabil de promovarea și apărarea păcii, securității și stabilității pe continentul african; Parlamentul Pan-African: Parlamentul este un organism ales care reprezintă ramura legislativă a UA și este responsabil pentru aprobarea legilor și rezoluțiilor[8]. 

     UA se confruntă cu mai multe provocări în eforturile sale de a promova unitatea, dezvoltarea și integrarea între statele membre. Unele dintre problemele cheie includ: Nivele ridicate de datorii și creșterea prețurilor la alimente: țările din întreaga Africa se vor confrunta cu nivele ridicate de datorii, creșterea prețurilor la alimente și nemulțumire populară în anii următori[9].

Instabilitate politică și schimbări de conducere: Focusul UA pe gestionarea și medierea crizelor politice este esențial, având în vedere schimbările frecvente de conducere și procesele neregulate care duc adesea la violență[10].

Capacitate managerială limitată și independență financiară redusă: Structura complicată a UA, capacitatea managerială limitată și lipsa independenței financiare au contribuit la ineficiența sa și la lipsa de responsabilitate[11].

Diviziunea muncii între UA și comunitățile economice regionale: Diviziunea muncii între UA și comunitățile economice regionale rămâne neclară, ducând la responsabilități care se suprapun și la potențiale ineficiențe[12].

Subutilizarea sau subdezvoltarea instrumentelor comune de politică: UA dispune de mai multe instrumente de politică, cum ar fi Forța Africană de Rezervă și Carta Africană a Drepturilor Omului, care sunt fie subutilizate, fie subdezvoltate[13].

Guvernare și conducere: Tipul de guvernare în țările membre afectează guvernarea uniunii, iar angajamentul liderilor africani rămâne un obstacol important pentru renașterea africană[14].

CuÎn toateciuda acesteacestor provocări, UAUniunea Africană (UA) a înregistratobținut progrese semnificative în domenii precum menținerea păcii, comerțul și stabilitatea politică. Totuși,Cu abordareatoate acestea, soluționarea acestor probleme este crucialăesențială pentru ca UA să- își atingă obiectivele și să- își realizezevalorifice peîn deplinîntregime potențialul ca un factor catalizator pentru dezvoltarea și integrarea africană.

[1] https://au.int/en/overview, accesat la data de 06.01.2024, ora 17 :38.

[2] Stephanie Hanson, The African Union, CFR, 2008, p. 1.

[3] https://www.nti.org/education-center/treaties-and-regimes/african-union-au/, accesat la data de 06.01.2024, ora 18.05.

[4] Stephanie Hanson, Op. cit., p. 1.

[5] Termen de origine afrikaans și olandeză, care se referă la politica oficială de segregare rasială și discriminare instituționalizată care a fost implementată în Africa de Sud între anii 1948 și 1994.

[6] https://au.int/en/au-nutshell, accesat la data de 06.01.2024, ora 18 :13.

[7] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:03

[8] https://guide-humanitarian-law.org/content/article/3/the-african-union-au/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19.09.

[9] https://www.gisreportsonline.com/r/the-african-unions-20-years-the-record-and-new-challenges/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:19.

[10] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:20.

[11] https://africacenter.org/spotlight/african-union-20-much-accomplished-more-challenges-ahead/, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:22.

[12] https://theconversation.com/pan-africanism-remains-a-dream-four-key-issues-the-african-union-must-tackle-199791, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:24.

[13] Ibidem, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:24.

[14] https://www.american.edu/sis/news/the-african-union-has-had-a-shaky-two-decades-but-problems-can-be-solved.cfm, accesat la data de 06.01.2024, ora 19:25.