Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
Istoric
Organizația Mondială a Sănătății (OMS sau WHO – acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva, fondată la 7 aprilie 1948 este agenția Națiunilor Unite care conectează națiunile, partenerii și oamenii pentru a promova sănătatea, a menține lumea în siguranță și a servi cei vulnerabili, astfel încât toată lumea, de pretutindeni, să poată atinge cel mai înalt nivel de sănătate.
Istoria organizației începe încă din 1945, când diplomații s-au întâlnit pentru a forma Organizația Națiunilor Unite în 1945, unul dintre lucrurile pe care le-au discutat a fost înființarea unei organizații globale de sănătate.
În aprilie 1945, în timpul Conferinței de înființare a Organizației Națiunilor Unite (ONU) desfășurată la San Francisco, reprezentanții Braziliei și Chinei au propus înființarea unei organizații internaționale de sănătate și convocarea unei conferințe pentru a-i încadra constituția. La 15 februarie 1946, Consiliul Economic și Social al ONU a instruit secretarul general să convoace o astfel de conferință. Un Comitet Tehnic Pregătitor s-a întrunit la Paris între 18 martie și 5 aprilie 1946 și a întocmit propuneri de Constituție care au fost prezentate Conferinței Internaționale de Sănătate de la New York, între 19 iunie și 22 iulie 1946. Pe baza acestor propuneri, Conferința a elaborat și adoptat Constituția Organizației Mondiale a Sănătății, semnată la 22 iulie 1946 de reprezentanții a 51 de membri ai ONU și a altor 10 națiuni.
Conferința a instituit și o Comisie interimară care să desfășoare anumite activități ale instituțiilor sanitare existente până la intrarea în vigoare a Constituției Organizației Mondiale a Sănătății. Preambulul și articolul 69 din Constituția OMS prevăd că OMS ar trebui să fie o agenție specializată a ONU. Articolul 80 prevede că Constituția va intra în vigoare atunci când 26 de membri ai Națiunilor Unite ar fi ratificat-o. Constituția a intrat în vigoare abia la 7 aprilie 1948, când al 26-lea dintre cele 61 de guverne care au semnat-o și-a ratificat semnătura. Prima Adunare a OMS s-a deschis la Geneva la 24 iunie 1948, cu delegații din 53 din cele 55 de state membre. Acesta a decis ca Comisia Interimară să înceteze să existe la miezul nopții pe 31 august 1948, pentru a fi imediat succedată de OMS.
Astfel, data de intrare în vigoare a Constituției OMS 7 aprilie 1948 a devenit– o dată pe care acum o sărbătorim în fiecare an - Ziua Mondială a Sănătății.
Structură
Organizația Mondială a Sănătății asigură o prezență globală care pune țările în centrul activității, de la sediul permanent din Geneva până la cele 6 birouri regionale, cu reprezentanțe în 150 de birouri de țară și alte birouri din întreaga lume, OMS joacă un rol esențial în îmbunătățirea sistemelor locale de sănătate și în coordonarea răspunsului global la amenințările pentru sănătate, având în prezent 194 de state membre.
Statele membre ale OMS sunt grupate în 6 regiuni. Fiecare regiune are un birou regional: OMS Africa; OMS America; OMS Estul Mediteranei; OMS Europa; OMS Asia de Sud-Est; OMS Pacificul de Vest.
OMS colaborează cu statele membre prin intermediul birourilor de țară pentru a asigura planificarea, implementarea și monitorizarea la fața locului a programelor de sănătate. Astăzi, mai mult de jumătate din personalul OMS lucrează în birourile de țară. OMS lucrează cu toate statele membre pentru a le sprijini să atingă cel mai înalt standard de sănătate pentru toți oamenii. OMS are personal dedicat care lucrează în 149 de birouri de țară. Aceste echipe de țară consiliază ministerele sănătății și alte sectoare cu privire la problemele de sănătate publică și oferă sprijin pentru planificarea, implementarea și monitorizarea programelor de sănătate. Organizația lucrează îndeaproape cu alte agenții ale Națiunilor Unite, organizații neguvernamentale, fundații, sectorul privat și comunitățile afectate pentru a îmbunătăți serviciile esențiale de prevenire, tratament și îngrijire a sănătății.
Echipele de țară ale OMS sprijină, de asemenea, eforturile de advocacy și de mobilizare a resurselor. OMS acționează ca un intermediar de cunoștințe și facilitează schimburile între țări, încurajându-le să lucreze împreună pentru a găsi soluții la provocările comune.
Departamentul de Strategie și Sprijin de Țară (CSS), cu sediul în cadrul Biroului Directorului General de la sediul OMS, monitorizează și supraveghează acest angajament și este responsabil pentru furnizarea unei direcții strategice clare pentru a consolida în mod substanțial activitatea OMS în țări. Abordarea este participativă și implică multe sectoare și părți interesate și se bazează pe Programul Global de Muncă al OMS, precum și pe politicile și planurile naționale de sănătate. Departamentul colaborează cu departamente și birouri din întreaga organizație și cu parteneri externi, pentru a identifica nevoile și prioritățile țării și pentru a le sprijini în atingerea Obiectivelor de dezvoltare durabilă și a priorităților strategice prezentate în Programul global de lucru al OMS. Cu interconexiuni puternice cu toate birourile OMS din țări, teritorii și zone, Departamentul urmărește noi oportunități pentru a pune și menține țările în centrul activității OMS, căutând eficiențe care să îmbunătățească valoarea pe care OMS o oferă oamenilor din întreaga lume. Cele patru funcții esențiale ale Departamentului – dialog strategic, conducere pe țară, cooperare tehnică eficientă și informații despre țară – consolidează transformarea modelului de operare al OMS pentru a obține un impact măsurabil în țări.
România are de asemenea un birou de țară al OMS, acesta este punctul focal pentru activitățile OMS în România. A fost înființat în ianuarie 1991 la București pentru a desfășura o serie de activități prioritare. Prioritățile pentru Oficiul de țară sunt stabilite în acordul de colaborare bienal dintre OMS/Europa și țara gazdă, iar Oficiul implementează acordul în strânsă colaborare cu instituțiile naționale și agențiile partenere internaționale. Biroul de țară al OMS din România se află în Casa Națiunilor Unite, Strada Primăverii 48A.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – cooperarea în materie de sănătate cu Comisia Europeană. Cooperarea dintre Comisia Europeană și OMS se bazează pe un schimb de scrisori din 2001, care stabilește principiile generale, obiectivele și procedurile, inclusiv reuniunile periodice la nivel de înalți funcționari.
În 2020, Comisia și Biroul regional pentru Europa al OMS și-au reafirmat angajamentul de a coopera în vederea atingerii celui mai înalt nivel de protecție a sănătății, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 3 privind sănătatea și bunăstarea. S-au angajat să extindă și să aprofundeze cooperarea privind securitatea sanitară, sistemele de sănătate, bolile netransmisibile, cu accent pe cancer, pe sistemele alimentare durabile și sănătate, precum și cooperarea în domeniu cu țările din afara UE.
Cooperarea se desfășoară pe 3 niveluri geografice: cu sediul central al OMS de la Geneva pentru chestiuni de interes mondial, cu Biroul regional pentru Europa al OMS de la Copenhaga pe teme europene, cu țări din lumea întreagă pentru cooperarea la nivel național.
În domeniul bolilor transmisibile, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) lucrează, de asemenea, în strânsă colaborare cu OMS cu privire la o serie de aspecte. Există 3 niveluri de reuniuni: politice, ale personalului de conducere și tehnice.
Comisia participă în calitate de observator la reuniunile anuale ale comitetului executiv al OMS și la Adunarea Mondială a Sănătății, la Geneva, precum și în cadrul reuniunilor anuale ale Comitetului regional al OMS pentru Europa. În colaborare cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), UE colaborează cu țările UE pentru a elabora declarații comune și pentru a negocia textele cu alte țări. În plus, participă la consultările periodice organizate de OMS, pentru a asigura coerența dintre politicile și acțiunile ambelor părți.
Începând din 2005, Comisia lucrează împreună cu OMS pe marginea unor proiecte de politică, finanțate prin programul UE în domeniul sănătății publice.
****Partenerii din cadrul Inițiativei mondiale pentru securitate sanitară, Comisia Europeană și Organizația Mondială a Sănătății lucrează la elaborarea unei foi de parcurs pentru activități comune privind: capacitatea de pregătire pentru situații de urgență, bolile transmisibile precum HIV/SIDA și tuberculoza, rezistența la antimicrobiene, vaccinarea.
Obiective
Organizația Mondială a Sănătății este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. OMS conduce eforturile globale de extindere a acoperirii medicale universale. Dirijează și coordonează răspunsul mondial la urgențele de sănătate. Și promovează vieți mai sănătoase – de la îngrijirea sarcinii până la bătrânețe.
OMS lucrează la nivel mondial pentru a promova sănătatea, pentru a menține lumea în siguranță și pentru a-i servi pe cei vulnerabili. Scopul organizației este de a se asigura că încă un miliard de oameni au o acoperire universală a sănătății, să protejeze un miliard mai mulți oameni de urgențe de sănătate și să ofere pentru un alt miliard de oameni servicii de sănătate și bunăstare mai bune.
Rolul organizației, conform constituției OMS, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan.
Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în „Charta de la Ottawa” (1986).
Organizația Mondială a Sănătății este responsabilă pentru gestionarea unor probleme de sănătate la nivel mondial, stabilirea agendei de cercetare în domeniul sănătății, stabilirea normelor și standardelor, elaborarea de politici bazate pe dovezi.
Organizația Mondială a Sănătății oferă suport tehnic pentru țări, monitorizează și evaluează starea de sănătate şi abordează cele mai complexe provocări ale stării de sănătate a populației în secolul 21.
Pentru acoperirea universală a sănătății, OMS se concentrează pe asistența medicală primară pentru a îmbunătăți accesul la servicii esențiale de calitate, lucrează pentru finanțare durabilă și protecție financiară, îmbunătățirea accesului la medicamente și produse de sănătate esențiale, pregătește forța de muncă din domeniul sănătății și consiliază cu privire la politicile de muncă, sprijină participarea oamenilor în politicile naționale de sănătate, îmbunătățește monitorizarea datelor și a informațiilor.
Pentru urgențe de sănătate, OMS se pregătește pentru situații de urgență prin identificarea, atenuarea și gestionarea riscurilor, prevenirea situațiile de urgență și sprijinirea dezvoltării instrumentelor necesare în timpul focarelor, detectarea și răspunderea la urgențe acute de sănătate, sprijină furnizarea de servicii de sănătate esențiale în situații fragile.
Pentru a asigura sănătatea și bunăstarea, Organizația se adresează determinanților sociali, să promoveze abordări intersectoriale pentru sănătate, să acorde prioritate sănătății în toate politicile și mediile sănătoase.
Organizația Mondială a Sănătății, prin munca realizată se adresează: capitalului uman pe parcursul vieții, prevenirea bolilor netransmisibile, promovarea sănătăţii mintale, schimbările climatice în micile state insulare în curs de dezvoltare, rezistența la antimicrobiene, eliminarea și eradicarea bolilor transmisibile cu impact ridicat.
Finanțare
OMS își obține finanțarea din două surse principale: statele membre care își plătesc contribuțiile stabilite (cotizațiile de membru ale țărilor) și contribuțiile voluntare din partea statelor membre și a altor parteneri. Contribuțiile stabilite (AC) reprezintă un procent din Produsul Intern Brut al unei țări (procentul este convenit de Adunarea Generală a Națiunilor Unite). Statele membre le aprobă la fiecare doi ani la Adunarea Mondială a Sănătății. Acestea acoperă mai puțin de 20% din bugetul total. Restul finanțării OMS este sub formă de contribuții voluntare (VC), în mare parte din partea statelor membre, precum și din partea altor organizații ale Națiunilor Unite, organizații interguvernamentale, fundații filantropice, sectorul privat și alte surse.
Contribuțiile stabilite sunt cotizațiile plătite de țări pentru a deveni membru al Organizației. Suma pe care trebuie să o plătească fiecare stat membru este calculată în funcție de bogăția și populația țării. Contribuțiile stabilite au scăzut ca procent global din bugetul programului și, de câțiva ani, au reprezentat mai puțin de un sfert din finanțarea Organizației. Soldul este mobilizat prin contribuții voluntare. Cu toate acestea, contribuțiile stabilite rămân o sursă cheie de finanțare pentru Organizație, oferind un nivel de predictibilitate, contribuind la minimizarea dependenței de o bază restrânsă de donatori și permițând alinierea resurselor la bugetul programului.
Contribuțiile voluntare provin de la statele membre (în plus față de contribuția lor evaluată) sau de la alți parteneri. În ultimii ani, contribuțiile voluntare au reprezentat mai mult de trei sferturi din finanțarea Organizației. Contribuțiile voluntare (VC) sunt clasificate în continuare în funcție de gradul de flexibilitate pe care OMS îl are în a decide cum să cheltuiască aceste fonduri: Contribuții voluntare de bază (CVC) Contribuțiile voluntare de bază sunt complet necondiționate (flexibile), ceea ce înseamnă că OMS are deplină discreție cu privire la modul în care aceste fonduri ar trebui să fie utilizate pentru a finanța activitatea programatică a Organizației. Acestea reprezintă 3,9% din toate contribuțiile voluntare.
Finanțare pentru situații de urgență Fondul de urgență al OMS pentru situații de urgență (CFE) permite OMS să răspundă rapid la focarele de boli și urgențele de sănătate - adesea în 24 de ore sau mai puțin. Acest lucru salvează vieți și ajută la prevenirea suferințelor inutile. Un răspuns rapid reduce dramatic costurile controlului focarelor și situațiilor de urgență, precum și impactul social și economic mai amplu. OMS își finanțează, de asemenea, răspunsurile de urgență din apeluri specifice, precum și alocările din fonduri comune, cum ar fi Fondul central de răspuns la urgențe al ONU (CERF) și planurile de răspuns umanitar.
Fundația OMS este o fundație independentă care acordă granturi, axată pe abordarea celor mai presante provocări globale de sănătate de astăzi și de mâine. Cu sediul la Geneva și independentă din punct de vedere juridic de OMS, Fundația lucrează cu donatori individuali, publicul larg și parteneri corporativi pentru a sprijini nevoile globale de sănătate publică, de la prevenire, sănătate mintală și boli netransmisibile până la pregătirea pentru situații de urgență, răspuns la focare și consolidarea sistemului de sănătate.
În prezent OMS desfășoară al treisprezecelea program general de lucru 2019-2023. Al treisprezecelea program general de lucru (GPW 13) definește strategia OMS pentru perioada de cinci ani, 2019-2023. Se concentrează pe obiective de trei miliarde pentru a obține un impact măsurabil asupra sănătății oamenilor la nivel de țară. Obiectivele de trei miliarde de euro urmează să asigure până în 2023: încă un miliard de oameni beneficiază de acoperire universală de sănătate, încă un miliard de oameni sunt mai bine protejați de urgențele de sănătate, încă un miliard de oameni se bucură de sănătate și bunăstare mai bună. Impactul măsurabil se află în centrul misiunii OMS de a transforma viitorul sănătății publice. Vedeți cum se calculează progresul către realizarea GPW 13.
Referințe:
1. Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti,
Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, Organizaţia Mondială a Sănătăţii
https://www.oamr.ro/organizatia-mondiala-a-sanatatii/
2. World Health Organization,
3. Comsia Europeană, International organisations | Sănătate publică (europa.eu)
https://ec.europa.eu/health/international_cooperation/international_organisations_ro