Studiu de caz: Darfur

UA se confruntă cu multe provocări, inclusiv:

·       Probleme de sănătate (combaterea malariei și a epidemiei de SIDA/HIV);

·       Probleme politice (confruntarea regimurilor nedemocratice și medierea în numeroasele războaie civile);

·       Probleme economice (îmbunătățirea nivelului de trai al milioanelor de africani săraci și needucați);

·       Probleme ecologice (deșertificarea și lipsa sustenabilității mediului).

După cum am precizat anterior, unul dintre obiectivele Uniunii Africane este promovarea păcii, securității și stabilității pe continent. Organismul principal însărcinat cu implementarea acestui obiectiv este Consiliul de Pace și Securitate, care are puterea, printre altele, de a autoriza misiuni de sprijinire a păcii, de a impune sancțiuni în cazul schimbării neconstituționale a guvernului și de a lua inițiative și acțiuni pe care le consideră adecvate ca răspuns la conflicte potențiale sau reale. CPS este un organism decizional în sine, iar deciziile sale sunt obligatorii pentru statele membre. De la prima reuniune în 2004, CPS a fost activ în legătură cu crizele din mai multe țări africane. Un exemplu în acest sens este Războiul din Darfur. Așadar, în februarie 2003, mai multe grupuri de rebeli au început să lupte împotriva guvernului Sudanului, pe care l-au acuzat că asuprește populația non-arabă din Darfur. Guvernul național al Sudanului, profund îngrijorat de amenințarea la adresa supraviețuirii sale, creată de revolta în regiunea de vest a țării, s-a mobilizat și a acționat împreună cu milițiile pentru a zdrobi rebeliunea. Atrocitățile care au caracterizat această contrainsurgență au fost încadrate în categoria genocidului, întrucât, se estimează că au murit între 170 000 și 500 000 de oameni, peste două milioane de persoane au fost strămutate și alte câteva mii au fost supuse unor violențe semnificative. Pe măsură ce violența din Darfur a continuat în 2004, ,,intervenția militară a UA a început în iunie, odată cu trimiterea inspectorilor Uniunii ca un preludiu al unui contingent mult mai mare care a sosit în Darfur în 2005”^[1] cu aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, pentru a monitoriza acordul de încetare a focului între rebeli și Guvernul Sudanului. Cu toate acestea, curând a devenit evident că personalul trimis nu era suficient și, ulterior, i s-au alăturat 150 de trupe nigeriene. ,,Această misiune a evoluat în cele din urmă, în Misiunea Uniunii Africane în Sudan (AMIS - eng.), care a rămas singura forță externă de menținere a păcii care a furnizat securitate în Darfur până în 2007.”^[2]  Amploarea crizei a condus la avertismente privind un dezastru iminent, secretarul general al Națiunilor Unite, Kofi Annan, avertizând despre riscul de genocid. În acest context, în 2005, componența AMIS a fost majorată la 7000 de trupe, deoarece Consiliul de Securitate al ONU a considerat că situația din Darfur reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale. În perioada 2004-2007, inspectorii Misiunii Uniunii Africane în Sudan au încercat să inițieze mai multe tratative pentru pace între actorii implicați în conflict, reușind chiar să aranjeze semnarea mai multor acorduri între aceștia în 2005 și 2006.  În cele din urmă, întrucât era subfinanțată și cu personal insuficient, eforturile AMIS de a pune capăt încălcărilor drepturilor omului în Darfur au eșuat, contribuțiile sale la conflict fiind recunoscute, în general, ca insuficiente. Misiunea a fost incapabilă să ocupe funcția de protecție pe care unul dintre acorduri (Acordul de Pace de la Darfur-2006) i-o atribuia, în mare măsură pentru că era prea mică din punctul de vedere al numărului trupelor pentru a securiza vastul teritoriu al Darfurului. Dincolo de eforturile de menținere a păcii, membrii UA s-au arătat foarte reticenți în a aplica presiuni diplomatice asupra Khartoumului, permițând Președintelui Sudanului să încerce să își asume poziții de conducere în cadrul Uniunii, în timp ce conflictul din Darfur era la cote maxime, fiind înregistrate atacuri și asupra bazelor Misiunii UA. În final, Misiunea UA, subfinanțată și prost echipată, trebuia să expire la 31 decembrie 2006, dar a fost prelungită până la 30 iunie 2007, când a fost înlocuită cu o forță hibridă ONU/UA (UNAMID), ce a fost aprobată în unanimitate, în urma Rezoluției 1769, a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pentru a aduce stabilitate în regiunea Darfur din Sudan, distrusă de război, în timp ce discuțiile de pace privind un acord final au continuat. La 22 decembrie 2020, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat în unanimitate Rezoluția 2559 de încheiere a mandatului UNAMID la 31 decembrie 2020, retragerea completă urmând să fie finalizată până la 30 iunie 2021. Cu toate acestea, violențele au continuat până astăzi, fiind înregistrate sute de victime și alte câteva mii de persoane strămutate în urma confruntărilor dintre diversele grupuri etnice din regiunea vestică.