Studiu de caz
Biroul Național INTERPOL din România a fost înființat la 10 ianuarie 1973 în București, deși țara noastră a fost printre membrii fondatori ai Comisiei Internaționale de Poliție Criminală (C.I.P.C.) în 1923, la Viena. „În procesul aderăriiMiliției la Interpol, din 1973, memoria instituțională a jucat un rol semnificativ, oficialii români însărcinați cu negocierile făcând adesea referire la faptul că România revine, de fapt, în rândurile Organizației și nu este vorba e o aderare.”[1] Reafilierea a reprezentat o metodă de afirmare pentru cadrele Miliției, ele aderând la un corp cu personal de elită și cu prestigiu international.
C.I.P.C. s-a transformat în 1956 în Organizația Internațională de Poliție Criminală – INTERPOL, ca răspuns la creșterea criminalității internaționale. În perioada interbelică, România a adus contribuții semnificative la evoluția organizației, având reprezentanți precum Eugen Bianu și Vespasian V. Pella.
Primele birouri au fost stabilite în orașele București, Sofia, Viena, Berlin și Amsterdam. Această măsură a fost impusă de situația de urgență generată de regimul bolșevic instalat în URSS. Organele speciale ale acestui regim au fost implicate în distribuirea semnificativă a drogurilor în "societatea burgheză decadentă". Suma rezultată din acest trafic a fost ulterior utilizată de sovietici pentru finanțarea clandestină a partidelor comuniste locale, având ca scop subminarea și prăbușirea Occidentului imperialist.
România și Bulgaria, devenind porți de intrare și rute de tranzit clandestin pentru opiu și alte substanțe stupefiante, au jucat un rol strategic în acest "război subversiv". Astfel, înființarea birourilor Interpol în aceste țări a devenit imperativă pentru a contracara amenințările și activitățile ilegale asociate traficului de droguri în contextul geopolitic tensionat al acelei perioade.[2]
Printre obiectivele INTERPOL se numără furnizarea și extinderea asistenței reciproce între toate autoritățile de poliție criminală, respectând legislația specifică fiecărei țări și principiile Declarației Universale a Drepturilor Omului.[3]
După anul 1990, INTERPOL a avut un rol semnificativ în eforturile de combatere a traficului de droguri în România. Organizația a fost implicată activ în schimbul de informații și colaborarea internațională între autoritățile române și cele din alte țări pentru contracararea traficului de droguri.
INTERPOL a oferit sprijin substanțial autorităților române în investigarea și dezvăluirea rețelelor de traficanți de droguri, furnizând informații cruciale despre persoanele implicate, rutele de trafic și tendințele în acest domeniu. Prin intermediul rețelei sale globale de birouri, INTERPOL a facilitat colaborarea eficientă între diversele agenții de aplicare a legii din întreaga lume, contribuind astfel la identificarea, urmărirea și arestarea traficanților de droguri.
De asemenea, INTERPOL a oferit sprijin tehnic autorităților române, furnizând expertiză în tehnologii de investigație și metode de combatere a traficului de droguri. Aceasta a contribuit la consolidarea capacității autorităților române de a interveni eficient în această problemă.
INTERPOL s-a implicat activ și în eforturile de educație și conștientizare publică cu privire la pericolele și consecințele traficului de droguri și traficului de persoane. Prin sprijinirea campaniilor de prevenire și educare atât în rândul populației, cât și al autorităților, INTERPOL a promovat cooperarea internațională în lupta împotriva acestui fenomen global.[4]
În anul 2016, Biroul Național INTERPOL din România a colaborat strâns cu agențiile de aplicare a legii pentru implementarea unei serii de operațiuni și proiecte cu scopul combaterii criminalității transfrontaliere. Aceste inițiative au fost desfășurate în parteneriat cu autoritățile din alte țări europene și au adus rezultate semnificative în identificarea și investigarea infracțiunilor grave. Iată un rezumat al principalelor operațiuni și proiecte:
- Operațiunea BONOMO:
- Inițiată de autoritățile spaniole, viza abuzurile sexuale asupra minorilor.
- Schimbul intens de informații a condus la identificarea a 8 cetățeni români bănuiți de astfel de fapte.
- Inițiată de autoritățile britanice, se concentra pe identificarea cetățenilor români bănuiți de furturi de buzunare în UE.
- Viza persoanele urmărite la nivel internațional pentru trafic de migranți sau infracțiuni conexe.
- Participarea activă a Biroului Național INTERPOL București în faza de pregătire și operațională a intensificat colaborarea între statele implicate.
- A constat în verificarea autovehiculelor de lux traficate ilegal din Italia.
- Viza schimbul operativ de informații legate de activitatea infracțională a cetățenilor români încarcerați în Marea Britanie.
- A inclus investigarea infracțiunilor sexuale, constituirea de grupuri infracționale și infracțiuni cu violență sau arme de foc.
- A continuat cu implicarea României în schimbul de date și informații referitoare la lupta împotriva combatanților teroriști străini.
- România a monitorizat activ informațiile despre acești combatanți, le-a implementat în bazele de date și a participat la activitățile organizate de INTERPOL pentru combaterea acestui fenomen în creștere.
Ca activitate recentă, România a coordonat alături de Austria operațiunea denumită "Global Chain" (Lanțul global). Aceasta a fost desfășurată în colaborare de către INTERPOL, Frontex și Europol și a condus la arestarea a 212 suspecți și la identificarea a 1.426 de victime exploatate în 44 de țări, inclusiv minori, conform anunțului făcut joi de către INTERPOL, potrivit informațiilor furnizate de AFP și Agerpres.
Operațiunea a mobilizat un număr de 130.000 de polițiști, vameși și polițiști de frontieră, intervenind în 25.400 de locuri distincte. Aceste acțiuni au inclus controale la punctele de frontieră, pe șosele, în gări și în aeroporturi, acoperind un total de 1,6 milioane de persoane. Operațiunea a avut o amploare semnificativă, cuprinzând verificări la 153.300 de vehicule și 8.644 de zboruri.[5]
[1] Valentin Gheonea, Relațiile României Cu Organizația Internațională De Poliție Criminală - Interpol (1972-1989), București, 2023, p. 10
[2] Aparaschivei, Sorin, Proliferarea criminalității transfrontaliere - în special traficul cu narcotice, carne vie și publicații cu caracter obscen - a determinat statele afectate să caute soluții pentru reprimare. Astfel, s-a ajuns la ideea creării unei organizații internaționale de poliție și a unor birouri centrale naționale care să coopereze și să facă schimb de informații în acțiunea comună de combatere a criminalității internaționale, https://historia.ro/sectiune/general/biroul-interpol-din-romania-inca-din-anul-1928-568695.html, accesat 05.01.2024
[3] IGPR, „biroul național interpol – instrument de cooperare internațională al poliției române”,04.02.2017, https://www.politiaromana.ro/ro/stiri/biroul-national-interpol-instrument-de-cooperare-internationala-al-politiei-romane accesat la 05.01.2024
[4] Claudiu Chișereu, Andreea-Iuliana Țaga, Daniel Palco, Rareș Rusu, „INTERPOL100”, accesat la 05.01.2024
[5] INTERPOL, Project HTSM European Union, Operațiunea globală identifică 1.426 de potențiale victime ale traficului de persoane (interpol.int) accesat la 05.01.2024;