Paul Krugman

 

Paul Krugman s-a născut în Albany, New York, Statele Unite ale Americii pe data de 28 februarie 1953. Acesta a studiat economia la Yale University, unde în 1974 își va obține diploma de licență, va continua studiul economiei la Massachusetts Institute of Technology, unde în 1977 va deveni doctor în economie. Acesta va avea și o carieră de profesor lungă și de succes, fiind profesor la M.I.T., Stanford University, Princeton University și City University of New York’s Graduate Center, se va retrage ca profesor emerit.[1] Împreună cu Robin Wells a publicat două manuale foarte folosite în mediul universitar american legate de Microeconomie și Macroeconomie.[2] A fost de asemenea cercetător în cadrul Biroului Național de Cercetare Economică și a făcut parte între anii 1982-1983 în Consiliul de Consultanți Economici[3] ai Președintelui Ronald Reagan, iar în prezent este membru Group of Thirty, grupare a intelectualilor din domeniul economic și financiar. Paul Krugman a fost premiat cu John Bates Clark Medal în 1991, Asturias Award în 2004 și Nobel Memorial Prize in Economic Sciences în 2008. Premiul Nobel i-a fost acordat pentru „cercetările realizate asupra comerțului internațional și geografiei economice”[4] și anume pentru „demonstrarea efectelor economiilor de scară asupra tiparelor de comerț și asupra locațiilor activitățiilor economice, ideile sale au început o reorientare extensivă in cercetarea asupra problemelor de acest tip”.[5]

Paul Krugman este de asemenea o figură publică foarte activă, este op-ed columnist[6] la revista New York Times din 1999, în trecut scriind pentru revista Slate, între 1996-1999, și revista Fortune, între 1977-1999. Este considerat un scriitor și de succes, pe lângă cărțile și articolele publicate, activitatea în New York Times dovedește abilitatea sa de a scrie, iar prezența continuă publică și abilitatea de a explica concis publicului concepte economice și probleme economice, precum și atitudinea critică deschisă față de rivali sau guvern, l-au făcut o figură populară.

Teoriile pentru care Paul Krugman devine cunoscut sunt New Trade Theory și New Economic Geography. Teorii ce au modificat perspectiva asupra economiei internaționale de după Al doilea Război Mondial.

Paul Krugman începe să dezvolte New Trade Theory după o conversație cu fostul coordonator al doctoratului său, Rudi Dornbusch, ca o alternativă la teoriile de atunci ce se legau mai mult de avantajul comparativ când analizau relațiile comerciale și tiparele dezvoltate în acestea. Articolul din 1979, „Increasing Returns, Monopolistic Competition, and International Trade”, este primul ce prezintă bazele acestei teorii.[7] În acest articol Krugman vorbește despre faptul că modelele bazate pe avantajul comparativ și costul de oportunitate nu preziceau mereu relațiile dintre state, unele relații comerciale deviând de la tiparul pe care aceste modele îl prevedeau.[8] După al Doilea Război Mondial acesta observă că din ce în ce mai multe state aveau relații comerciale cu state similare în ceea ce privește produsele schimbate și avantajul comparativ pe care îl au. Astfel, Krugman concluzionează că aceste modele vechi au ratat doi factori de importanță critică, și anume dorința consumatorului de diversitate a brandurilor și faptul că producția favorizează economiile de scară. Astfel diversitatea cerută de consumator explică de ce produse similare sunt schimbate în comerț iar integrarea acestei variabile în model va permite prezicerea acestui aspect. Favorizarea economiilor de scară ar explica un alt lucru observat de economiști, și anume că un stat care necesită pe plan intern un bun în cantități mari reușește să crească și vânzările pe plan extern. Cererea pe plan intern permite specializarea economiei pentru obținerea acelui produs, iar noul surplus mai mare permite și vânzări mai mari pe plan extern. Observația realizată în legătură cu economiile de scară – și anume integrarea costului de transport a produselor în piața internă în model – l-a făcut pe acesta să realizeze că producția ar trebui concentrată într-un singur lor, dar mai ales că producția ar trebui amplasată în locuri în care cererea este mare deja. Acestea au condus apoi la crearea celeilalte teorii pentru care Krugman este cunoscut.

New Economic Geography este o teorie pe care Krugman a dezvoltat-o pentru a reuși să analizeze de ce unele bunuri sunt produse în locurile în care sunt, și de ce munca și capitalul ajung să se concentreze în spații specifice.[9] Noul fenomen geografic identificat de către Krugman este aglomerația, ce apare ca rezultat a unor economii de scară. Ea apare prin concentrarea într-o regiune a oamenilor și companiilor, chiar dacă în diverse domenii, ce aduce beneficii acelei regiuni, nu neapărat companiilor. Beneficiile apar datorită costurilor de transport reduse, concentrarea forței de muncă și schimburilor de idei. Aglomerația, împreună cu efectul pieței interne precum și celelalte efecte pozitive asociate vor interacționa pentru a crea un „feedback loop” pozitiv ce va produce dezvoltare economică în regiunile sau țările respective.[10] Aceste idei ar explica și motivul pentru care din ce în ce mai multă lume începe să trăiască și să muncească în orașe, fiind una dintre cauzele urbanizării recente.

Desigur, ideile lui Krugman se alătura diverselor teorii și idei economice ce există și sunt aplicate și considerate de către state în politica lor economică internă și internațională. China prezintă elemente importante ale teoriilor lui Krugman, chiar dacă nu putem vorbi despre o aplicare intenționată a ideilor lui Krugman – economii de scară și concentrarea lor, implicarea guvernului în economie și diversitatea produselor. Se observă cum produsele chinezești au o mare prezență în piețele globale, putem considera și contrariul urmării principiilor lui Kruman, unde multe state nu intervin în economie sau cel puțin la fel de decisiv. Însăși Uniunea Europeană, se aliniază cu ideile lui Krugman – piața europeană devine unită prin dispariția barierelor comerciale încă de la întemeierea acesteia. De asemenea, în Uniunea Europeană avem concentrări clare ale diverselor sectoare în provincii specifice precum specializarea Germaniei în industria automobilelor și mașinăriilor. Politicile promovate și implementate de Uniunea Europeană prezintă și ideea intervenției guvernului în economie, facilitând astfel comerțul între statele membre, iar proiectele de infrastructură în care acestea colaborează, cuplate cu dispariția barierelor comerciale, au scăzut semnificativ costurile de transport și abilitatea mișcărilor bunurilor dar și forței de muncă. 

Ideile și modelele lui Paul Krugman rămân relevante și astăzi pentru înțelegerea și analizarea economiei și comerțului dintre state, iar ele se alătură celorlalte modele și teorii, ce împreună ne pot întregi concepția asupra modului de funcționare a lumii și relațiile dintre state.

 

Bibliografie:

Behan, Ann, Who is Paul Krugman?, Investopedia, https://www.investopedia.com/terms/p/paul-krugman.asp#toc-nobel-prize-for-new-model-of-international-trade accesat la data de 06.01.2024.

Britannica, https://www.britannica.com/biography/Paul-Krugman accesat la data de 06.01.2024.

Econlib, https://www.econlib.org/library/Enc/bios/Krugman.html, accesat la data de 06.01.2024.

Group of Thirty, https://group30.org/members/bio_current/krugman, accesat la data de 06.01.2024.

 

[1] Group of Thirty, https://group30.org/members/bio_current/krugman, accesat la data de 06.01.2024.

[2] Ibidem.

[3] Council of Economic Advisers.

[4] Ann Behan, Who is Paul Krugman?, Investopedia, https://www.investopedia.com/terms/p/paul-krugman.asp#toc-nobel-prize-for-new-model-of-international-trade accesat la date de 06.01.2024. În original: his research on international trade and economic geography.

[5] Ibidem. În original: By having shown the effects of economies of scale on trade patterns and on the location of economic activity, his ideas have given rise to an extensive reorientation of the research on these issues.

[6] Scriitor/cronicar cu rubrică rezervată în ziar în care apar opiniile sale legate de diverse evenimente.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.