Paul Samuelson

Purcoi Gabriel-Alexandru

Anul III, secția – Istorie

Modulul – Istoria Gândirii Economice

                                                            Paul Samuelson

 

            Paul Samuelson, politician și economist american, a avut un impact semnificativ asupra direcției politicii publice, datorită contribuției sale la evoluția teoriilor economice și asupra influenței legilor guvernamentale în domeniul economic. În continuare, voi analiza modul prin care ideile acestuia au format politicile publice în domeniul economiei, atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

            Paul Samuelson a susținut intervenția guvernamentală în economie pentru a încerca să corecteze problemele pieței și pentru a asigura o distribuție mai egală a resurselor. Teoria sa de bunăstare socială a evidențiat importanța evaluării impactului economic al politicilor publice pentru a putea îmbunătății aspecte generale, acestea au condus la adoptarea unor decizii guvernamentale precum: extinderea asistenței sociale, menținerea unui control asupra prețurilor și reglementarea pieței. Toate acestea trebuiau să minimalizeze inegalitățile din rândul economiei.[1]

            Acesta s-a bazat fundamental pe teoriile lui John Maynard Keynes, astfel a dat naștere teoriei keynesiane, care a avut un impact semnificativ. În perioade de recesiune, guvernele au adoptat legi, care trebuiau să stimuleze creșterea economică, conform acestei teorii. Toate acestea au fost adoptate în diferite perioade ale crizelor economice, spre exemplu, cum ar fi ceea din 2008. De asemenea, contribuția acestuia a condus la dezvoltarea investiților în educație și formare, precum acordarea de burse, împrumuturi cu dobândă redusă pentru studenți și promovarea accesului la învățământul superior.[2]

            În plus, în domeniul politicii fiscale, Paul Samuelson a susținut utilizarea politicii bugetare pentru a asigura reglarea ciclurilor economice. El a introdus conceptul de multiplicator fiscal care menționa că unele cheltuieli guvernamentale au un impact semnificativ destul de mare cu care se pot obține creșteri economice.[3]

            În cadrul României, au avut un impact semnificativ în perioada după 1989, când țara a traversat tranziția de la o economie naționalistă la o economie pe piața internațională. Pentru a nu se ajunge din nou la eșecurile comuniste ale pieței, datorită principiilor sale au fost adoptate politice sociale care au condus la extinderea protecției sociale și implementări care reduceau sărăcia. În perioade de criză, România a adoptat teoria keynisiană.[4]

            La nivelul Uniunii Europene, principiile Paul Samuelson au reflectat politici orientate către probleme economice și sociale între statele membre, care erau total diferite între ele. Fondurile europene au fost alocate statelor mai sărace, cum ar fi România sau Bulgaria pentru a putea stimula dezvoltarea economică. Politicile sociale la nivelul Uniunii Europene, au inclus domenii precum asistența socială sau asigurarea medicală.[5]

            Pe plan internațional, organizațiile au adoptat principiile lui Samuelson, care au influențat adoptarea politicilor din cadrul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale. În unele cazuri, au promovat intervenția guvernamentală pentru a reduce dezechilibrele economice și sociale. Aceste au promovat și programe de educație și formare, mai mult, au acordat asistență pentru îmbunătățirea capitalului uman.[6]

            În concluzie, principiile lui Paul Samuelson au avut o influență substanțială asupra politicii publice contemporane. Susținerea intervenției guvernamentale în economie, formularea politicii fiscale și a stimulentelor economice au modela deciziile guvernamentale într-un mod care au avut impact în evoluția economică. Aceste principii au influențat politice publice în diferite contexte, de la nivel național la nivel global.

[1] Samuelson, P. A., Foundations of Economic Analysis, Editura Harvard University Press, Cambridge, 1947, p.25

[2] Ibidem, p.30

[3] Ibidem, p.50

[4] OECD, The Global Crisis: Causes, Responses, and Challenges, OECD Publishing, 2009, p.5

[5] Ibidem, p.10

[6] Buiter, W. H., The Role of Economic Policy After the New Classical Macroeconomics, Carnegie-Rochester Conference Series în Public Policy, 1980,  p.139