Simon Kuznets
Simon Kuznets este un economist evreu născut în 1901 în Pinsk, stabilit în SUA din 1922, unde a trăit până în 1985. A studiat la Universitatea Columbia și a predat la Universitățile Pennsylvania, John Hopkins și Harvard. În anul 1971 este acordat Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrarea Economic Growth of Nations.
În timpul carierei sale, Kuznets și-a expus ideile și cercetările în ceea ce privește măsurarea și analiza creșterii economice, a subliniat importanța analizării inegalității economice și a dezvoltat conceptul de Produs Intern Brut. În cercetările sale a insistat că datele economice trebuie să includă informații despre structura populației, tehnologie, calitatea muncii, structura guvernamentală, comerț și piețe pentru a oferi un model precis.
Probabil cel mai important concept elaborat de Simon Kuznets este cel de Produs Intern Brut; concept folosit în economie și astăzi și elaborat în anii 1930. Ideea Produsului intern brut este să ofere o imagine a valorii tuturor bunurilor și serviciilor într-o țară într-un anumit interval de timp; astfel, să se observe preformanța economică a țării. Prima măsură a produsului intern brut pe care Kuznets a făcut-o a fost în vederea evaluării performanțelor economice. Din acel moment, conceptul de Produs Intern Brut a devenit unul dintre cei mai importanți indicatori economici, folosit pentru compararea performanțelor economice între țări. Însă, acest indicator economic nu reflectă în mod direct calitatea vieții sau distribuția veniturilor; de aceea, trebuie folosit în combinație cu alți indicatori pentru a reda o imagine aproximativ completă asupra stării economice și sociale.
Uniunea Europeană folosește acest indicator economic pentru a calcula standardele de viață. Compară produsul intern brut exprimat în SPC ( standardul puterii de cumpărare) al fiecărei țări pentru a obține o imagine de ansamblu a standardelor de viață în Uniunea Europeană.
De asemenea,aici, anualfiecare țară membră a Uniunii Europene încearcă să își influențeze într-un mod pozitiv produsul intern brut. În cazul României pentru a susține creșterea economică și un produs intern brut pozitiv s-a investit în Podul peste Dunăre de la Brăila; investiție semnificativă în infrastructură. Acest pod are ca scop îmbunătățirea conexiunilor dintre regiunile din sud-estul României și restul țării; astfel, facilitează transportul de mărfuri, dar și cel de persoane.
Un proiect care vizează creșterea economică și implicit un produs intern brut favorabil României este calculat„ Start-Up Nation”. Prin acest proiect se acordă sprijin financiar noilor întreprinderi mici și mijlocii. Astfel, statul oferă finanțare și facilități fiscale cu scopul de a stimula antreprenoriatul și creșterea sectorului privat.
Un alt exemplu îl reprezintă programele de subvenționare a cursurilor de formare tehnică. Companiile care investesc in astfel de cursuri ar putea primi subvenții care să acopere parțial sau integral costurile cursurilor. Aceste cursuri subvenționate pot influența produsul intern brut ladeoarece nivelformarea mondial pentrutehnică a seangajaților observale careîmbunătățește suntcompetențele, principaleleceea puterice economiceduce alela lumii.creșterea producției și a serviciilor furnizate de companii. O astfel de politica de subvenționare poate duce la o creștere economică pe termen lung prin îmbunătățirea capitalului uman.
SpreÎn exemplu,concluzie, ideile lui Simon Kuznets influențează până în anulzilele 2018noastre principalelepoliticile puteripublice. economiceCel eraumai SUAimportant cuconcept 24%al dinsău, produsul intern brut,brut Uniuneaajută Europeanăla cucalcularea 18,6%standardelor de viață și implicit a creșterii economice. Prin politicile fiscale sau legate de infrastructură, Chinaacest cuindice 15,9%,economic Japoniapoate cufi 5,8%.influențat pozitiv pe termen lung.
Așadar, Simon Kuznets aduce un aport important economiei prin ideile sale, ideile ce sunt folosite și astăzi.
Bibliografie: