Despre ICJ

Istoric

Curtea  Internațională  de Justiție a apărut ca rezultatul unui efort lung de dezvoltare a metodelor de soluționare pe cale pașnică a diferendelor internaționale.

Cele două puncte de referință în istoria CIJ sunt medierea și arbitrajul, două metode de soluționare judiciară, cu rădăcini în India antică și în lumea islamică, dar și în Grecia antică, în China, printre triburile arabe, în dreptul cutumiar maritim din Europa medievală și în practica papală.

Istoria modernă a arbitrajului internațional datează din anul 1794, când Statele Unite ale Americii și Marea Britanie semnează un tratat de prietenie, comerț și navigație. Tratatul crea trei comisii mixte, compuse din număr egal de cetățeni americani și britanici, a căror sarcină era să rezolve o serie de probleme ce nu pot fi rezolvate prin negocieri.

Cazul Alabama din 1872 este primul caz din istorie în care două state au decis, prin consens, să își soluționeze disputa prin crearea unui tribunal.

Conferința de pace de la Haga din 1899, convocată de țarul Nicolae al II-lea, a marcat începutul celei de-a treia etape în istoria modernă a arbitrajului internațional. Obiectivul principal al Conferinței a fost acela de a discuta despre pace și dezarmare. Conferința a adoptat o Convenție privind soluționarea litigiilor internaționale, care viza nu numai arbitrajul, ci și bunele oficii și medierea. În 1907 când are loc cea de-a doua Conferință de pace de la Haga la care au fost invitate și state din America Centrală și America de Sud, a fost revizuită Convenția și statele au adus o îmbunătățire a regulilor procedurilor arbitrale.

După Primul Război Mondial, articolul 14 din Pactul Societății Națiunilor prevedea înființarea unei Curți Permanente de Justiție Internațională (CPJI), competentă nu numai să judece și să soluționeze orice dispută cu caracter internațional, dar și să ofere avize consultative asupra oricărei dispute sesizate de către Consiliul sau Adunarea Societății Națiunilor. La începutul anului 1920, Consiliul a numit un Comitet Consultativ al Juriștilor pentru a prezenta un raport privind înființarea PCIJ, adoptat în unanimitate. Acesta a fost Statutul CPJI.

Între 1922 și 1940, PCIJ a tratat 29 litigii între state și a emis 27 de avize consultative. În același timp, câteva sute de tratate, convenții și declarații i-au conferit jurisdicție asupra anumitor categorii de dispute.

Declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial, în schimb, a avut inevitabil consecințe pentru PCIJ. După ultima sa ședință publică din decembrie 1939 și ultima sa ordonanță din februarie 1940, Curtea Permanentă de Justiție Internațională nu s-a mai ocupat de alte probleme judiciare și nu au mai avut loc alegeri de judecători. În 1940, Curtea s-a mutat la Geneva, lăsând un judecător la Haga. Chiar dacă se aflau în plin război, trebuia să se acorde atenție creării unei noi ordini politice internaționale.

În 1942, secretarul de stat al Statelor Unite și ministrul de externe al Marii Britanii s-au declarat în favoarea reînființării unei curți internaționale după război. Între timp, la 30 octombrie 1943, în urma unei conferințe, China, URSS, Regatul Unit și Statele Unite au emis o declarație comună prin care recunoaște necesitatea „înființării cât mai curând posibil a unei organizații internaționale generale, bazate pe principiul suveranității. egalitatea tuturor statelor iubitoare de pace […] și pentru menținerea păcii și a securității internaționale”. La Dumbarton Oaks au fost înaintate propuneri pentru înființarea unei organizații internaționale generale, care să includă o curte internațională de justiție, proiecte realizate la Conferința de la San Francisco din 26 iunie 1945. La Conferință, statele au fost în favoarea creării unei instanțe noi, care să fie un organ principal al Națiunilor Unite, la fel ca Adunarea Generală și Consiliul de Securitate.CIJ)

              

Structură

Curtea Internațională de Justiție este principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite. Curtea este organizată în mai multe Camere și Comitete.

Camerele CIJ pot fi:

-       Camera de procedură sumară, formată din cinci judecători, inclusiv președintele și vicepreședintele, și doi supleanți, pe care Curtea este obligată, în temeiul articolului 29 din Statut, să o înființeze anual în vederea expedierii rapide a lucrărilor;

-       Orice cameră, formată din cel puțin trei judecători, pe care o poate forma Curtea în temeiul art. 26 din Statut pentru a se ocupa de anumite categorii de cauze, cum ar fi comunicațiile;

-       Orice cameră ad-hoc. În prezent, Curtea nu are activă o cameră ad-hoc.

În 1993 Curtea a creat o Cameră pentru probleme de mediu, care a fost reconstituită periodic până în 2006. Cu toate acestea, în cei 13 ani de existență, niciun stat nu a cerut vreodată ca un caz să fie tratat de această Camerăa). În consecință, Curtea a decis în 2006 să nu mai organizeze ședințe pentru Camera pentru probleme de mediu.

CIJ e compusă din 15 judecători, aleși pe un mandat de 9 ani. Judecătorii sunt aleși de Adunarea Generală a ONU și de Consiliul de Securitate. Aceste două organe votează separat pentru a fi aleși judecătorii CIJ și aceștia sunt aleși cu majoritate absolută a voturilor celor două organe ONU. Au posibilitatea de a fi realeși pe perioadă nedeterminată.

Comitetele CIJ pot fi :

-       Comitetul Bibliotecii, înființat în 1970, care supraveghează programul de achiziții și modernizarea în desfășurare a acesteia.

-       Comitet permanent de reglementare, înființat în 1979. Acest comitet consiliază Curtea cu privire la chestiuni procedurale și metode de lucru.

-       Comitetul bugetar și administrativ, care pregătește pentru plenul Curții deciziile administrative. Comitetul este compus din președinte, vicepreședinte și alți patru sau cinci judecători aleși o dată la trei ani.

 

Obiectiv

RolulIstoricul Curții Internaționale de Justiție este

de

                   a,,După soluționa,cel de-al doilea război mondial, inițiatorii  ONU au avut în conformitatevedere cusă dreptuldezvolte internațional,rolul litigiile juridiceorganului care jurisdicțional ce urma  a fi creat, și să-l integreze  mai strâns îin suntsistemul organizației”(https://lege5.ro/Gratuit/g42diobv/curtea-internationala-de-justitie-carta?dp=haztkobugi4a)  S-a hotărât astfel  înființarea înaintaten anul 1945 de către stateCarta ONU, a   Curții Internaționale de Justiție, a cărei activitate  a început în 1946, ca succesoare  a Curții Permanente Internaționale de Justiție, înființată  în  1920, în baza articolului 14  al Pactului Ligii  Națiunilor, ca urmare a transpunerii în viață a ideii  unei jurisdicții internaționale  permanentă, ce datează  de la Conferința de la Haga din 1907. Proiectul inspirat  din propunerile de la  Haga din  1907, prevedea o jurisdicție  obligatorie a Curții, însă opoziția statelor  a dus la formula de compromis  a clauzei opționale  privind jurisdicția. Statutul a intrat în vigoare în 1921, iar Curtea a început să funcționeze  în 1922. (Sursă: https://www.scribd.com/document/442929596/Curtea-Interna%C8%9Bional%C4%83-de-Justi%C8%9Biee-docx)

                   b). Date generale

                     Curtea Internațională de Justiție  este cunoscută  și sub denumirea de  Curtea Mondială, sau CIJ, și reprezintă principalul organ judiciar al  Organizației Națiunilor Unite,  potrivit  art. 92  din Carta ONU. Ea  își are sediul în  Palatul Păcii de la Haga, Țările  de Jos,  iar  principalele sale  funcții  legale  sunt soluționarea, conform dreptului internațional, litigiilor  juridice  prezentate   de către statele membre ale ONU, pe de o parte, și de a da avizeavizele consultativeconsultative,  cu privire la chestiunilechestiuni juridicejuridice, care îi sunt adresateprezentate de către organeleorganismele și agențiile specializate  ale Organizației  Națiunilor Unite, autorizate aleîn Națiuniloracest Unite.sens,pe de cealaltă parte. ( sursă: https://e-justice.europa.eu/150/RO/international_case_law)

                    c). Statutul  Curții Internaționale de  Justiție

                     Documentul de bază al Curții Internaționale de Justiție, este Statutul Curții  Internaționale de Justiție, document ce constituie documentul constituant   și de reglementare a Curții.  ,,Curtea  Internațională de Justiție   este una dintre instituțiile  de judecată internaționale   cu caracter permanent, deschisă tuturor statelor  și având  un rol important în soluționarea diferendelor internaționale și acordarea de avize calificate  din punct de vedere juridic, la cererea unor organe ale ONU sau a instituțiilor specializate ale organizației.” (https://lege5.ro/Gratuit/g42diobv/curtea-internationala-de-justitie-carta?dp=haztkobugi4a)

1.

 

                              d). Organizarea Curții Internaționale de Justiție

                              CIJ  este alcătuită din  15  judecători  permanenți, aleși, indiferent de cetățenie,   pentru nouă ani  de către Adunarea Generală a ONU  și Consiliul de Securitate al ONU,  de pe lista de persoane nominalizate  de către grupuri naționale  în Curtea Permanentă de Arbitraj. Acești judecători  pot fi realeși pentru cel mult două mandate. Nu pot fi doi judecători din aceeași țară.  Articolul 2 din Statut prevede că  toți judecătorii ar trebui să fie  aleși, indiferent de naționalitatea acestora  din rândul ,,persoanelor de o înaltă considerație morală”, care sunt fie calificate pentru  cele mai înalte funcții jurisdicționale   în statele lor de origine  sau bine  cunoscute ca avocați cu suficientă competență în dreptul internațional.( Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Justi%C8%9Bie )

                  Începând din  aprilie  2012, componența Curții este următoarea:     

Nume	Țara	Poziția	Ales	Sfârșitul mandatului
Peter Tomka	Slovacia	Președinte	2003	2021
Bernardo Sepúlveda Amor	Mexic	Vice-Președinte	2006	2015
Hisashi Owada	Japonia	Membru	1994, 2003	2021
Ronny Abraham	Franța	Membru	1994, 2003	2018
Sir Kenneth Keith	Noua Zeelandă	Membru	2000, 2009	2015
Mohamed Bennouna	Maroc	Membru	2000, 2006	2015
Leonid Skotnikov	Rusia	Membru	2003	2015
Antônio Augusto Cançado Trindade	Brazilia	Membru	2005, 2009	2018
Abdulqawi Ahmed Yusuf	Somalia	Membru	2006	2018
Sir Christopher Greenwood	Regatul Unit	Membru	2006	2018
Xue Hanqin	China	Membru	2006	2021
Joan E. Donoghue	Statele Unite ale Americii	Membru	2006	2015
Giorgio Gaja	Italia	Membru	2009	2021
Julia Sebutinde	Uganda	Membru	2009	2021
Dalveer Bhandari	India	Membru	2009	2018

Sursă  foto: ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_Internațională_de_Justiție)  https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Justi%C8%9Bie      

                    Așa cum se menționează în articolul 93 din  Carta ONU, toți cei 193 de membrii ONU sunt parte a Curții de Justiție. Tot în temeiul articolului 93, alineatul 2, statele care nu sunt membre ONU, pot deveni parte a Curții de Justiție.

                    Curtea își numește președintele pentru un mandat de trei ani, de asemenea grefierul  și ceilalți funcționari. Rolul președintelui este esențial, mai ales atunci când se ajunge la balotaj, deoarece în această situație, votul său este preponderent. În afara judecătorilor permanenți, în cadrul Curții  pot funcționa, în anumite circumstanțe,  și judecători  ad-hoc. Judecătorul ad-hoc este un judecător desemnat de către una dintre părți, iar misiunea sa  încetează odată ce cauza pentru care a fost desemnat a ieșit de pe rol.(Sursa:https://www.scribd.com/document/156514918/Curtea-Internationala-de-Justitie)

 

 

3.

e). Funcțiile Curții Internaționale de Justiție

         Curtea posedă două funcții:  funcția contencioasă și cea  consultativă.

 a). Funcția contencioasă

Conform articolului  36, alineat 2, din Statut, obiectul unui litigiu poate fi:                             

                       1.) –interpretarea unui tratat;

                     2).- orice chestiune de drept internațional;

                     3).- existența  oricărui fapt care,  dacă ar fi stabilit, ar constitui o  violare a unei obligații internaționale;

                     4).- natura sau întinderea reparațiilor datorate pentru încălcarea unui angajament  internațional;

                     În cazul procedurii  contencioase, Curtea Internațională de Justiție pronunță hotărâri cu caracter obligatoriu între statele care acceptă să se supună statutului Curții. Numai statele  pot fi parte în cazuri controversate. Principiul cheie este că  CIJ  este competentă numai în baza consimțământului statelor, și anume  pot fi supuse Curții doar litigiile pe care statele i le supun.

b). Funcția consultativă

Reglementată de articolul 96 din Carta ONU, Curtea Internațională de Justiție are și competența de a emite, la cererea unor organe determinate  ale ONU, opinii asupra unor probleme juridice. Actul numit aviz consultativ nu posedă forță juridică obligatorie.( https://www.scribd.com/document/156514918/Curtea-Internationala-de-Justitie)

               Bibliografie:

                      1. Valentin Constantin, Drept Internațional, București, Editura ,,Universul Juridic”, 2010.

  1. https://www.scribd.com/document/156514918/Curtea-Internationala-de-Justitiealentin 

                        3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_Interna%C8%9Bional%C4%83_de_Justi%C8%9Bie

                       4. (https://lege5.ro/Gratuit/g42diobv/curtea-internationala-de-justitie-carta?dp=haztkobugi4a)

                   5. https://e-justice.europa.eu/150/RO/international_case_law)

                   6. http://www.icj-cij.org     

Finanțare

CIJ, fiind un organ al ONU, este finanțat de Organizație. Statele nu plătesc judecătorii, dar, în arbitraj, alocă sume de bani pentru procedura soluționării, pentru agenți, experți, martori, traducători și pentru mentenanța tribunalului. Luând toate acestea în considerare, există posibilitatea ca acesta să fie un factor în procesul luării deciziei unui stat dacă o dispută ar trebui sau nu ar trebui să fie înaintată la CIJ. 

ONU a pus la dispoziția statelor un program Trust Fund prin care oferă                     asistență financiară statelor care prezintă o dispută la CIJ în urma unui acord special sau pun în aplicare o hotărâre CIJ rezultată dintr-un acord special. La acest Trust Fund, statele, organizațiile guvernamentale, instituțiile naționale sau persoane juridice sunt invitate să se ofere voluntare pentru a contribui la susținerea financiară.