Studiu de caz CSI - Nou
Studiu de Caz - C. Nicolae
Încălcarea drepturilor de suveranitate a statelor din cadrul CSI
Pentru început ar trebui de delimitat sensul conceptului de suveranitate a unui stat - conform dicționarului diplomatic sensul cuvântului SUVERANITATE este: atribut fundamental al statului ce se caracterizează prin deplina independență a puterii de stat față de orice alt stat, și care își găsește expresia în mod liber și potrivit voinței sale politica internă și externă. Este inalienabil și indivizibil.
În contextul nostru conform Cartei CSI, art. 1 alin. 1 - "Comunitatea este fondată pe principiile egalității suverane a tuturor membrilor săi. Statele membre sunt subiecți autonomi și egali ai dreptului internațional." Inedit apare următoarea întrebare, cum au dreptul orice stat din cadrul comunității să își apere propria suveranitate? Răspunsul fiind destul de simplu, prin orice mijloc posibil atât timp cât nu încalcă un oarecare articol din Carta ONU.
Privind CSI din punct de vedere a unei organizații internaționale, cunoscând problemele acestei, în tot acest timp a apărut un paradox destul și destul de interesant. Așadar, analiza noastră se va contura asupra problemei integrității teritoriale a anumitor state ce au fost în cadrul CSI apoi, au ieșit sau încă continuie să fie în cadrul organizației date.
Încă înainte de a lu-a naștere CSI, dar după proclamarea independenței din partea noilor state post comuniste, din cadrul Federației Ruse, Republicii Moldova și Georgia se despart anumite mici teritorii, care se proclamă independente și ele la rândul său. Vom delimita problema în următorul fel:
| Federația Rusă | Republica Moldova și Georgia |
|
|
Cum se poate vedea trei state cu o problemă asemănătoare, însă cu abordări totalmente diferite ale acestei. După cum deja cunoaște, semnarea și ratificarea a Cartei CSI, instantaneu impunea ca aceasta să fie respectate de către toate statele ce au efectuat cele două obligativități. Să nu uităm că statele în perioade diferite au semnat și ratificat documentul dat. Cu toate acestea paradoxul la care am efectuat trimitere începe să apără cu atât mai mult, cu cât se va produce distingerea în ceea ce privește suveranitatea unui stat în parte. Voi începe cu Federația Rusă, care pentru ași depăși problemele interne de după căderea ordinii sovietice și stând în pragul unui colaps intern atât politic cât și regional. A fost motivată din contextul integrității statele, de a avea două conflicte primul fiind un eșec, al doilea deja nu. Conflictul dat a avut loc deja în ani 1994 - 1996, deja după convenirea asupra Cartei CSI. Nici un stat membru al organizației nu s-a amesticat în conflict pentru o parte sau alta. Al doilea conflict a avut loc în perioada 1999 - 2009, cu victoria Rusiei și integrării complete a fostei republici.
Punct, istoria s-a terminat, Moscova șia rezolvat problema privind integritatea statală, nici un stat din cadrul CSI nu și-a arătat neplăcerea s-au alte emoții la acțiunile date, în mod oficial.
Pe de altă parte, voi vorbi de Georgia, fiind un subiect mult mai subiectiv decât situația cu Republica Moldova. Așadar conflictul dintre Georgia pe de oparte și Abhazia și Osetia de Sud, pe de altă parte a avut mai multe etape, chiar și înainte de intrarea în CSI a Georgiei, care a fost și unul din motivele integrării în CSI a Georgiei. Cu toate acestea, multiple conflicte până la ieșirea din cadrul comunității a Georgiei, au pus în pericol întreaga regiune. În contextul dat, încercările atât militare cât și diplomatice de reglare a situației din zonă, se poate numi drept un eșec total. Plus la toate acestea, susținerea regimului din Suhumi de către Kremlin, a reprezentat o încălcare a propriilor obligativități din cadrul CSI. Mai mult ca atât, acțiunile date, în mod incert au dus la încălcarea anumitor prevederi din cadrul atât a Cartei CSI cât și a ulterioarelor tratate semnate între membrii comunității.
Analizând situația din jurul Republicii Moldova, contextul este mult mai copleșitor, însă până la urmă, contingentul militar rus de pe teritoriul Transnistrene, reprezenta în mod direct o încălcare a suveranității conducerii de la Chișinău, atât timp cât aceasta nu este recunoscută de către Chișinău. Însă iarăși, după semnării tuturor acordurilor în cadrul comunității, Moscova în mod direct a subminat suveranitatea statelor membre ale organizației.
Concluzionând toate cele spuse, paradoxul unilateral al apărării suveranității statale în cazul statelor minore este inexistent. Drept urmare chiar și în urma semnării anumitor tratate, realitatea politică arată că statele majore în funcție de propriile interese, pot indirect s-au chiar direct încălca anumite puncte din tratate. În condițiile date, anumitele prerogative din cadrul diferitelor organizații internaționale, fac ca anumitele state să își conserveze propriul drept asupra propriilor interese. Drept urmare cazuri de genul dat, în contextul care au fost încălcate mai multe anumite prerogative, se prezintă destule. Ceea ce drept creează precedente asupra modului de gestionare și reflectare asupra tuturor tratatelor, convențiilor și altor documente oficiale.
În final, se poate de adăugat și vorbid despre cazul Ucrainei, care pare un întreg clișeu al modului de abordare a întregii diplomații internaționale. Prin participarea la întrevederile CSI, având și rol de președenție în cadrul organizației, ceea ce în mod normal ar fi o eroare și nu realitate.