Studiu de caz CSI - Nou

Studiu de Caz - C. Nicolae

Încălcarea drepturilor de suveranitate a statelor din cadrul CSI

Pentru început, este necesar să distingem sensul suveranității statului - conform dicționarului diplomatic, SUVERANITATE este: atribut fundamental al statului ce se caracterizează prin deplina independență a puterii de stat față de orice alt stat, și care își găsește expresia în mod liber și potrivit voinței sale politica internă și externă. Este inalienabil și indivizibil. 

Conform Cartei CSI, art. I alin. 1 - "Comunitatea este fondată pe principiile egalității suverane a tuturor membrilor săi. Statele membre sunt subiecți autonomi și egali ai dreptului internațional." Inedit apare următoarea întrebare, cum au dreptul orice stat din cadrul comunității să își apere propria suveranitate? Răspunsul fiind unul destul de simplu – prin orice mijloc posibil atât timp cât nu încalcă un oarecare articol din Carta ONU.

Privind CSI din punct de vedere a unei organizații internaționale, cunoscând problemele acesteia, în tot acest timp a apărut un paradox destul de interesant. Așadar, analiza noastră se va contura asupra problemei integrității teritoriale a anumitor state ce au fost în cadrul CSI apoi au ieșit, sau încă continuie să fie în cadrul organizației date. 

Încă înainte de a lua naștere CSI, dar după proclamarea independenței din partea noilor state post comuniste, din cadrul Federației Ruse, Republicii Moldova și Georgia se despart anumite mici teritorii, care se proclamă independente și ele la rândul său. Vom delimita problema în următorul fel:

Observăm trei state cu o problemă asemănătoare, însă cu abordări totalmente diferite ale acestei. După cum deja cunoaștem, semnarea și ratificarea a Cartei CSI, instantaneu impunea ca aceasta să fie respectate de către toate statele ce au efectuat cele două obligativități. Să nu uităm că statele în perioade diferite au semnat și ratificat documentul dat. Cu toate acestea, paradoxul la care m-am referit începe să se manifesteze cu atât mai mult, cu cât se va produce distingerea în ceea ce privește suveranitatea unui stat în parte. Voi începe cu Federația Rusă, care, pentru a-și depăși problemele interne apărute după căderea sistemului sovietic și aflată în pragul colapsului intern, atât la nivel politic, cât și regional, a fost motivată, în contextul integrității statului, de două conflicte, dintre care primul a eșuat (cel social), iar al doilea nu mai este (Republica Cecenă). Conflictul dat a avut loc în ani 1994 - 1996, deja după convenirea asupra Cartei CSI. Nici un stat membru al organizației nu s-a amesticat în conflict pentru o parte sau alta. Al doilea conflict a avut loc în perioada 1999 - 2009, cu victoria Rusiei și integrarea completă a fostei republici. 

Moscova și-a rezolvat problema privind integritatea statală, nici un stat din cadrul CSI nu și-a arătat neplăcerea în mod oficial s-au alte emoții cu privire la acțiunile date.

Pe de altă parte, voi vorbi de Georgia, care reprezintă un subiect mult mai subiectiv decât situația cu Republica Moldova. Așadar conflictul dintre Georgia pe de oparte și Abhazia plus Osetia de Sud, pe de altă parte a avut mai multe etape, chiar înainte ca Georgia să adere la CSI, ceea ce a fost unul dintre motivele pentru care a aderat la CSI. Cu toate acestea, multiple conflicte până la ieșirea Georgiei din cadrul comunității, au pus în pericol întreaga regiune. În contextul dat, încercările atât militare cât și diplomatice de reglare a situației din zonă, se pot numi un eșec total. Plus la toate acestea, susținerea regimului din Suhumi de către Kremlin a reprezentat o încălcare a propriilor obligativități din cadrul CSI. Mai mult ca atât, acțiunile date în mod incert au dus la încălcarea anumitor prevederi din cadrul Cartei CSI  și a ulterioarelor tratate semnate între membrii comunității.

Analizând situația din jurul Republicii Moldova, contextul este mult mai copleșitor, însă până la urmă contingentul militar rus de pe teritoriul Transnistriei, reprezenta în mod direct o încălcare a suveranității conducerii de la Chișinău, atât timp cât aceasta nu este recunoscută de către Chișinău.  Însă iarăși, după semnarea tuturor acordurilor în cadrul comunității, Moscova în mod direct a subminat suveranitatea statelor membre ale organizației.

Concluzionând toate cele spuse, paradoxul unilateral al apărării suveranității statale în cazul statelor minore este inexistent. Drept urmare chiar și în urma semnării anumitor tratate, realitatea politică arată că statele majore, în funcție de propriile interese, pot indirect sau chiar direct încălca anumite puncte din tratate. În condițiile date, anumitele prerogative din cadrul diferitelor organizații internaționale, fac ca anumitele state să își conserveze propriul drept asupra propriilor interese. Drept urmare, cazuri de genul dat, în contextul care au fost încălcate mai multe anumite prerogative, se prezintă destule, ceea ce drept creează precedente asupra modului de gestionare și reflectare asupra tuturor tratatelor, convențiilor și altor documente oficiale. 

În cele din urmă, putem menționa cazul Ucrainei, care pare a fi un clișeu al întregii abordări a diplomației internaționale. Participarea la reuniunile CSI, rolul de a prezida această organizație, ceea ce în mod normal ar fi o greșeală, nu o realitate.