Despre IFC

Istoric

International Finance Corporation (Corporația Internațională pentru Finanțe) IFC este membru integrant al grupului deținut de Banca Mondială, fiind cea mai mare instituție de dezvoltare globală axată pe sectorul privat din țările în curs de dezvoltare cu 184 de țări membre. Înființată în anul 1956 ca răspuns la limitările de capital și la provocările structurale din lumea în curs de dezvoltare, IFC oferă finanțare întreprinderilor private atât prin împrumuturi, cât și prin investiții directe. ^[1]

Fondatorul este Robert L. Garner. Ideea de a da naștere unei astfel de instituții a fost, în fapt, un răspuns la contextul economic al anilor 50 din țările în curs de dezvoltare. Sărăcia era endemică, iar crearea locurilor de muncă se confrunta cu obstacole greu de întrecut. Sectoarele financiare, infrastructura si climatul investițional erau slabe, împiedicând dezvoltarea sectorului privat. Percepția investitorilor asupra riscului era ridicată, atât fluxurile de capital transfrontalier, cât și cele interne, fiind scăzute. Efectul general: limitarea oportunităților de muncă, deși potențialul exista.

Robert Garner, un finanțator din New York care a și fost vicepreședinte al Băncii Mondiale în 1947, avea o viziune: era necesar un catalizator care să susțină financiar întreprinderile private pentru a se dezvolta, acest lucru jucând un rol important, în același timp, și în dezvoltarea economiei internaționale, luând împotriva sărăciei din țările la început de drum. Așa a luat naștere International Finance Corporation în 1956 cu un capital de 100 de milioane de dolari, 12 angajați și Garner la conducere; o instituție financiară care a susținut întreprinderile private fără garanții guvernamentale de la Banca Mondiala, prin împrumuturi proprii, dar și prin  atragerea de fonduri mult mai mari de capital de la alți investitori privați.^[2]

 

Structură

IFC cuprinde 185 de state membre, grup care în mod colectiv decide politicile și activitățile organizației prin:

-          Consiliul Guvernatorilor

-          Consiliul Directorilor

Pentru ca un stat să devină membru în această organizație, trebuiesc îndeplinite trei criterii: statul trebuie să fie membru al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, să adere la statutul IFC și să depună la Secretariatul Corporativ al Grupului Băncii Mondiale un Instrument de Acceptare a Statutului IFC.

Fiecare țară membră este responsabilă de numirea unui guvernator și a unui supleant. Competențele corporative sunt investite într-un Consiliu al Guvernatorilor, care deleagă cele mai multe atribuții spre un Consiliu al  Directorilor cu 25 de membrii. Puterea de vot asupra problemelor aduse în fața lor este ponderată în funcție de capitalul social pe care îl reprezintă fiecare director.

Directorii se întâlnesc regulat la sediul Grupului Băncii Mondiale din Washington, D.C., unde analizează și decid cu privire la investiții și oferă îndrumări strategice generale conducerii IFC. Acest Consiliu este prezidat de Președintele Bancii Mondiale.^[3]

 

Obiective

Conform Cartei IFC (Articolul 1), cele mari trei mari obiective ale instituției sunt:

1. INVESTIREA CAPITALULUI în întreprinderile private din statele în curs de dezvoltare: în asociere cu investitori privați, să asiste la finanțarea înființării, îmbunătățirii și extinderii întreprinderilor private productive care ar contribui la dezvoltarea țărilor sale membre prin realizarea de investiții, fără garanția rambursării de către guvernul membru în cauză; în cazurile în care capitalul privat suficient nu este disponibil în condiții rezonabile;

2. MOBILIZAREA CAPITALULUI: caută să reunească oportunitățile de investiții, capitalul privat intern și străin și managementul cu experiență;

3. CONSULTANȚA FINANCIARĂ: să urmărească să stimuleze și să contribuie la crearea condițiilor favorabile fluxului de capital privat, intern și străin, în investiții productive în țările membre.^[4]

 

 

 

Finanțare

IFC își menține puterea financiară prin acumularea de capital obținut din emisiunile de obligațiuni pe piețele internaționale pentru a finanța împrumuturile acordate clienților. O mare parte din activitatea de consiliere a IFC este realizată de facilități gestionate de IFC, dar finanțate prin parteneriate cu guvernele donatoare și alte instituții multilaterale. Alte surse de finanțare includ fondurile fiduciare ale țărilor donatoare și resursele proprii ale IFC (pot să vină și de la Banca Mondială).

IFC este un emitent activ de obligațiuni de tipul ESG (Environmental, Social and Governance) sau de Investiții Socialmente Responsabile. De asemenea, există și un program ce susține proiectele ecologice sau de ordin social. În cadrul programului de finanțare, toate proiectele se supun standardelor ESG și Cadrului de sustenabilitate dictat de organizație. Astfel, sunt emise obligațiuni într-o mare varietate de piețe, formate și valute, obligațiuni de referință globală, ecologică, socială etc. În plus, sunt emise obligațiuni în monedă locală pentru a dezvolta piețele interne de capital și pentru a facilita creditarea internă.

Pe lângă strângerea de capital prin emiterea de obligațiuni, activele lichide sunt investite la nivel global și gestionate în comparație cu valorile de referință recunoscute din industrie pentru a putea să fie asigurate investițiile din sectorul privat în țările în curs de dezvoltare. De asemenea, IFC se ocupă și cu gestionarea riscurilor valutare și ale ratei dobânzii ale activelor și pasivelor din bilanțul finanțat al IFC în limite prudente de risc.^[5]

^[1] Celebrating the International Finance Corporation's 60th Anniversary, https://www.worldbank.org/en/archive/history/exhibits/Celebrating-IFC-60th-Anniversary

^[2] Origins of IFC, https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/about+ifc_new/ifc+history/origins-of-ifc

^[3] Our Gouvernance, https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/about+ifc_new/IFC+Governance

^[4] IFC, the first six decades, p.10, https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/5e70149f-6cad-407a-944e-69d392079b47/IFC-History-Book-Second-Edition.pdf?MOD=AJPERES&CVID=lIwwdJi

^[5] Closing the Skills Gap, Apilie 2018, China, https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/about+ifc_new/investor+relations/funding/ourfunding