Skip to main content

Arthur Pigou

Arthur Pigou

 

Arthur Cecil Pigou a fost un renumit economist britanic, profesor de economie politică şi fondator al Şcolii de Economie la Universitatea Cambridge, unde a îndrumat şi inspirat mulţi alţi viitori economişti. 

Acesta s-a născut pe 18 noiembrie 1878, pe insula Wight şi a murit pe 7 martie 1958 în Cambridge, Anglia. A avut de-a lungul vieţii un adevărat parcurs academic, începându-şi studiile la Harrow, continuând apoi la King’s College, Universitatea Cambridge, unde şi-a obţinut o diplomă în Istorie şi Ştiinţe Morale. Mai târziu a primit un post de profesor în cadrul colegiului, unde şi-a petrecut tot restul vieţii academice, aproximativ 35 de ani. A fost de asemenea, cunoscut pentru lucrările sale, publicând de-a lungul carierei 12 cărţi şi peste 100 de articole. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt “Wealth and Welfare” publicată în 1912 şi “The Economics of Welfare” publicată în 1920.

Lucrările şi ideile sale au fost marcante pentru dezvoltatrea economiei, lăsând o amprentă semnificativă asupra ramurilor sale. Acesta a adus contribuţii semnificative în macroeconomie, unde a luat naştere conceptul de "efectul Pigou”, cunoscut şi sub numele de “efect de echilibru real” care afirmă faptul că atunci când există o deflaţie, soluţia ar trebui să fie reducerea preţurilor, care va stimula creşterea forţei de muncă şi va permite economiei să revină la normal. 

A realizat studii bazate pe economia bunăstării, aducând în discuţie termenul de “externalitate”, prin care susţine că în cazul apariţiei acestuia, intervenţia guvernamentală ar putea ajuta într-un mod pozitiv economia bunăstării. De aici a apărut şi termenul de “taxă pigoviană”, concept folosit şi în zilele noastre atât în România, cât şi în afară. Acesta este menit să taxeze un producător care oferă servicii ce, ulterior pot fi dăunătoare pentru societate. Tot legat de acest subiect al bunăstării economice, Arthur Pigou, a creat “Legea lui Pigou”, care afirmă faptul că în cazul externalităţilor negative, guvernul ar trebui să intervină pentru a asimila aceste costuri.

De asemenea, a analizat subiectul finanţelor publice, studiind teorii precum cea a impozitării şi impactului impozitelor asupra comportamentului economic.

Cu toate că lucrările sale au fost serios criticate de-a lungul timpului de diferiţi economişti, precum Ronald Coase, ideile sale au avut un impact notabil în politicile publice de astăzi, mai ales în ceea ce priveşte intervenţia guvernamentală pentru corectarea deficienţelor pieţei.

Câteva dintre politicile întâlnite în România, inspirate din ideile lui Pigou sunt:

·       Politicile Publice privind siguranţa şi securitatea la locul de muncă, unde se reflectă grija pentru externalităţile negative în raport cu condiţiile nesigure de muncă.

·       Politicile de redistribuire a veniturilor, unde cu ani în urmă, Pigou a adus în discuţie creşterea veniturilor destinate persoanelor defavorizate, cu scopul de a îmbunăţăţi bunăstarea generală a societăţii. Astăzi, întâlnim un număr mare de programe sociale şi fiscale care caută să reducă inegalităţile economice.

·       Politica pentru inovarea activităţilor tehnologice. Pigou a pledat pentru impactul pozitiv al inovaţiilor din domeniul tehnologiei, iar astăzi guverne din toată lumea investesc sume considerabile de bani în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, susţinându-le pentru a maximiza beneficiile sociale şi economice.    

Concluzionând, putem afirma fapul că, deşi adaptate în timp, ideile lui Arthur Pigou au avut un rol deosebit de important în dezvoltarea politicilor publice, atât de pe teritoriul României, cât şi în majoritatea ţărilor din întreaga lume.            

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

1.     https://invatatiafaceri.ro/dictionar-financiar/taxa-pigoviana/?expand_article=1, accesat pe 05.01.2024.

2. https://aede.osu.edu/sites/aede/files/publication_files/%20A%20Biography%20of%20Arthur%20C.%20Pigou.pdf, accesat pe 05.01.2024.

3.https://competitionandappropriation.econ.ucla.edu/wp-content/uploads/sites/95/2017/09/PigouNewPalgrave2008.pdf, accesat pe 05.01.2024