Arthur Pigou

Arthur Cecil Pigou a fost un renumit economist britanic, profesor de economie politică şi fondator al Şcolii de Economie a Universităţii Cambridge, unde a îndrumat şi inspirat mulţi alţi viitori economişti. 

Acesta s-a născut pe 18 noiembrie 1878, pe insula Wight şi a murit pe 7 martie 1958 în Cambridge, Anglia. A avut de-a lungul vieţii un adevărat parcurs academic, începându-şi studiile la Harrow, continuând apoi la King’s College, Universitatea Cambridge, unde şi-a obţinut o diplomă în Istorie şi Ştiinţe Morale. Mai târziu a primit un post de profesor în cadrul colegiului, unde şi-a petrecut tot restul vieţii academice, aproximativ 35 de ani. A fost de asemenea, cunoscut pentru lucrările sale, publicând de-a lungul carierei 12 cărţi şi peste 100 de articole. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt “Wealth and Welfare” publicată în 1912 şi “The Economics of Welfare” publicată în 1920.

Lucrările şi ideile sale au fost marcante pentru dezvoltatrea economiei, lăsând o amprentă semnificativă asupra ramurilor acesteia. Acesta a adus contribuţii semnificative în macroeconomie, unde a luat naştere conceptul de “efectul Pigou”, cunoscut şi sub numele de “efect de echilibru real” care afirmă faptul că atunci când există o deflaţie, soluţia ar trebui să fie reducerea preţurilor, care va stimula creşterea forţei de muncă şi va permite economiei să revină la normal.

A realizat studii bazate pe economia bunăstării, aducând în discuţie termenul de “externalitate”, prin care susţine că în cazul apariţiei acestuia, intervenţia guvernamentală ar putea ajuta într-un mod pozitiv economia bunăstării. De aici a apărut şi termenul de “taxă pigoviană”, concept folosit şi în zilele noastre atât în România, cât şi în afară. Acesta este menit să taxeze un producător care oferă servicii ce, ulterior pot fi dăunătoare pentru societate. Tot legat de acest subiect al bunăstării economice, Arthur Pigou, a creat “Legea lui Pigou”, care afirmă faptul că în cazul externalităţilor negative, guvernul ar trebui să intervină pentru a asimila aceste costuri.

De asemenea, a analizat subiectul finanţelor publice, studiind teorii precum cea a impozitării şi impactului impozitelor asupra comportamentului economic. 

Cu toate că lucrările sale au fost serios criticate de-a lungul timpului de diferiţi economişti, precum Ronald Coase, ideile sale au avut un impact notabil în politicile publice de astăzi, mai ales în ceea ce priveşte intervenţia guvernamentală pentru corectarea deficienţelor pieţei.

Câteva dintre politicile întâlnite în România, inspirate din ideile lui Pigou sunt:

Politici privind protejarea mediului, care conţin reglementări stricte legate de emisii, protejarea resurselor naturale şi promovarea energiilor regenerabile. În ceea ce priveşte energia regenerabilă, în România sunt acordate facilităţi fiscale pentru învestirea în panouri solare sau în parcuri eoliene.

Politicile Publice privind siguranţă şi securitate la locul de muncă, unde se reflectă grija pentru externalităţile negative în raport cu condiţiile nesigure de muncă.

Politicile de redistribuire a veniturilor, unde cu ani în urmă, Pigou a adus în discuţie creşterea veniturilor destinate persoanelor defavorizate, cu scopul de a îmbunăţăţi bunăstarea generală a societăţii. Astăzi, întâlnim un număr mare de programe sociale şi fiscale care caută să reducă inegalităţile economice. În România există Programul Naţional de Asistenţă Socială care furnizează diverse surse de sprijin financiar pentru persoanele care se află în situaţii delicate. Un bun exemplu reprezintă subvenţiile pentru încălzirea locuinţelor ce le sunt acordate famililor aflate în nevoie. De asemenea, există programele de asistenţă pentru copii şi tineri, care pe lângă alte demersuri,  acordă sprijin educaţiei şi dezvoltării copiilor din medii nefavorizate. Un alt exemplu concret în acest sens este Alocaţia de Stat pentru Copii, prin care fiecare persoană primeşte lunar în primii 18 ani de viaţă, o sumă de bani care are ca scop prevenirea sărăciei infantile.

Politicile de asistenţă medicală, care asigură servicii medicale gratuite sau subvenţionate pentru anumite categorii de persoane cu venituri mici ce nu dispun de asigurare medicală. De asemenea, sunt oferite programe de prevenţie şi tratamente pentru boli cronice, finanţate sau susţinute de stat.

Ideile sale au stat la baza unor politici publice bazate pe protejarea mediului, ale mai multor state din întreaga lume. De exemplu, în ţări precum Norvegia, Danemarca şi Suedia au fost introduse taxe de congestie în marile oraşe pentru a reduce traficul şi poluarea. Acestea au fost realizate pentru a internaliza costurile externe asociate cu congestionarea traficului. Canada a implementat un sistem de taxare a carbonului pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Aceasta este tot o practică de internalizare a costurilor şi de a încuraja industriile şi consumatorii să adopte metode mai durabile şi mai puţin dăunătoare. Germania, la rândul ei dispune de un sistem impresionant de reciclare şi depozitare a ambalajelor. Producătorii plătesc taxe pentru ambalajele lor, iar aceste taxe sunt folosite pentru a stimula reciclarea.

O altă politică politică care se întâlneşte în majoritatea statelor, inclusiv în România este cea pentru inovarea activităţilor tehnologice. Pigou a pledat pentru impactul pozitiv al inovaţiilor din domeniul tehnologiei, iar astăzi guverne din toată lumea investesc sume considerabile de bani în ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, susţinându-le pentru a maximiza beneficiile sociale şi economice.    

Concluzionând, putem afirma fapul că, deşi adaptate în timp, ideile lui Arthur Pigou au avut un rol deosebit de important în dezvoltarea politicilor publice, atât de pe teritoriul României, cât şi în majoritatea ţărilor din întreaga lume.            

Bibliografie:

1.     https://invatatiafaceri.ro/dictionar-financiar/taxa-pigoviana/?expand_article=1, accesat pe 05.01.2024.

2. https://aede.osu.edu/sites/aede/files/publication_files/%20A%20Biography%20of%20Arthur%20C.%20Pigou.pdf, accesat pe 05.01.2024.

3.https://competitionandappropriation.econ.ucla.edu/wp-content/uploads/sites/95/2017/09/PigouNewPalgrave2008.pdf, accesat pe 05.01.2024