Friedrich Hayek

    Friedrich August von Hayek a fost un economist și filosof politic austriac, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1974),  un reprezentant de seamă al Școlii Austriece , care s-a remarcat prin apărarea pieței libere și respingerea economiei centralizate.  De numele său este legat termenul de catalaxie, o redefinire a conceptului de ordine spontană a pieței. Născut în Viena pe 8 mai 1899, a luptat în armata austro-ungară în Primul Război Mondial, luând parte la luptele de pe frontul italian. La sfârșitul războiului s-a întors în Viena pentru a-și lua doctoratele în economie și drept. În 1923 Hayek a devenit asistentul lui Ludwig von Mises alături de care, în 1927, a fondat Institutul Austriac de Cercetare a Ciclurilor Economice (Austrian Institute for Business Cycle Research), unde Hayek era președinte și Mises vicepreședinte. În 1931 a primit o catedră la școala Economică din Londra, unde a rămas până în 1948, timp în care a publicat multe cărți, printre care se numără și „Drumul către servitute”, cea mai cunoscută opera a sa   Din 1950 pană în anul 1962 a predat filosofie socială și morală la Universitatea din Chicago. Din 1962 până în 1967 a fost profesor de economie politică la Universitatea din Freiburg, apoi profesor de economie la Universitatea din Salzburg până în 1974, când s-a întors la Universitatea din Freiburg, unde a rămas până la moartea sa.

   Cartea sa , "Drumul către servitute", apărută în anul1944, a reprezentat începutul unei lungi perioade în care interesul lui Hayek pentru analiza economică s-a combinat cu studii constituționale, cu o amplă perspectivă asupra istoriei și vieții sociale. Cele mai importante idei, în acest sens, pot fi găsite în cărțile sale Constituția libertății (1960) Lege, legislație și libertate (trilogie publicată în anii '70). Prin aceste lucrări, Hayek a consacrat renașterea liberalismului clasic în veacul al XX-lea.

Această carte vine ca o reactie împotriva viziunii academice din acea perioadă care considera că fascismul este reacția capitalistă la socialism . Hayek vine în apărarea liberalismului argumentand că socialismul și fascismul se aseamănă în mod vizibil și că între acestea două și liberalism singura relație care există este cea antitetică . În viziunea lui Hayek , socialismul este o formă de sclavie , un pericol care fusese întrevăzut și de Toqueville „ Deși a fost avertizați de unii dintre cei mai importanți ganditori ai secolului al XIX lea , de Toqueville și de lordul Anton că socialismul este sclavie ne-am îndreptat încet dar sigur în direcția socialismului " . Acesta considera că abandonarea libertății economice deschide drumul către pierderea libertăților individuale și politice . În gandirea socialistă libertatea de gandire este considerată sursa tuturor relelor . Economistul spune că socialismul are nevoie de o economie cenralizată , însă o astfel de planificare centralizată duce inevitabil  la totalitarism , în viziunea sa de aici apare o altă problemă , cui îi revine dreptul de a lua deciziile care vor fi apoi aplicate pentru toți ceilalți în mod egal avand în vedere că niciun  individ sau grup de indivizi nu va avea vreodată la îndemană suficiente informații pentru a face alegeri pertinente .Hayek consideră că soluția în acest caz este reprezentată de piața liberă care se autoreglează în baza mecanismului prețurilor șiastfel este singurul context pentru folosirea eficientă a resurselor și pentru facilitarea schimburilor .

     Corectitudinea acestor  idei extrase din cartea sa „ Drumul către servitute „  pe care le-am prezentat mai sus își are exemplul viu  și în zilele noastre unde , pe de o parte  majoritatea statelor sunt democratice , funcționand din punct de vedere economic în baza  principiului pieței libere ,chiar dacă Piața liberă, așa cum este descrisă în forma cea mai pură de teoria economică, reprezintă un etalon care nu există de fapt în realitate. Modelele după care piețele funcționează în societățile moderne, în cel mai bun caz, doar se apropie, sau aproximează acest ideal de alocare eficientă a resurselor, în mod spontan. Putem lua ca exemplu în acest caz statele democratice din lume , printre care se află:

Romania " Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate "  Elveția "„ Libertatea economică este garantată.  Ea cuprindeîndeosebi libertatea de alegere a unei profesii, libertatea de a se bucura de liberul acces și liberul exerciţiu al unei activităţi economice private“

Republica Venezuela : „Toate persoanele se pot consacra liber activităţii economice alese de ei, subiect doar al limitărilor prevăzute de Constituţie și a celor stabilite de lege pentru motive ca dezvoltarea umană, securitatea, sănătatea, protecţia mediului sau alte motive de interes social. Statul va promova iniţiativa privată, garantând crearea și egala distribuţie a avuţiei, ca și a producţiei de bunuri și servicii ce întrunesc nevoile populaţiei, libertatea de a munci, a întreprinde, a comerţului, a industriei, fără a prejudicia puterea Statului de a promulga măsuri de planifi care, raţionalizare și regularizare a economiei și de a promova dezvoltarea în ansamblu a tării“

Republica Moldova „Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice și administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

b) libertatea comerţului și activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorifi cării tuturor factorilor de producţie;

c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, fi nanciară și valutară…“Republica Moldov

    Pe de altă parte un al argument in favoarea corectitudinii ideilor sale este reprezentat de numărul mic de state totalitare care funcțonează în baza economiei centralizate în comparație cu vasta majoritate a participanților la piața liberă  și deasemenea de abuzurile acestor state din punctul de vedere al libertății economice , politice dar mai ales individuale și personale ale individului.  Aceste state sunt : China , Cuba , Vietnam , Laos și Coreea de nord . Friedrich Hayek considera că abandonarea libertății economice deschide drumul către pierderea libertăților individuale și politice , idee care este cat se poate de adevarata . Garantarea libertăţii economice şi a mecanismelor economiei de piaţă sunt o condiţie esenţială pentru apărarea altor drepturi şi libertăţi fundamentale, cum sunt cele politice. În condiţiile în care cetăţenii se bucură liber de drepturile lor economice, aceştia vor fi mai motivaţi să se implice în viaţa statului , prin exercitarea dreptului la vot sau a dreptului la asociere. Libertatea politică nu este de conceput în absenţa libertăţii economice iar evoluţiile istorice din multe state ale lumii au demonstrat că existenţa libertăţii economice a generat, de-a lungul timpului, mişcări sociale care au obţinut recunoaşterea drepturilor politice pentru cetăţeni şi deschiderea sistemelor politice către democraţii pe deplin funcţionale. Constreangerea are loc și la nivelul libertaților individuale prin împiedicarea inițiativei private antreprenoriale .

    Așadar , Friderich August Von Hayek a reprezentat pentru secolul XX un clarvazator, multilateral si profund cercetator al societatii, un om care a vazut cu mult timp inaintea contemporanilor sai ceea ce era necesar pentru apararea si extinderea libertatii, in conditiile slabiciunilor omenesti, ignorantei, intereselor ascunse ale puterii. Cele mai multe dintre politicile economice dezvoltate în statele occidentale după celde-al doilea război mondial îşi au originea în ideile lui John Maynard Keynes. Similar, politicile noii drepte, preocupate de micşorarea implicării statului (“rolling back the state”) provin din operele lui Friedrich Hayek şi Milton Friedman

Bibliografie :

• Friedrich A. Hayek " Drumul către servitute " , Humanias , București  2014
• Olga Sorocean , Nelly Filip "Introducere în teoria economică " , Departamentul Editorial Poligrafic ASEM , Chișinău , 2005
• Gheorghe Popescu " Evoluția gandirii economice " Editura academiei romane , Cluj , 2004