George Stigler
Mutu Vasile Florin
Facultatea de Istorie, Anul II
Istoria Gandirii Economice
George Stigler
George Stigler a fost un economist american nascutnăscut la data de 17 ianuarie 1911. Este recunoscut ca fiind un mare economist de catrecătre altialți cercetatoricercetători economici, iar inîn 1982 a fost laureat al Premiului Nobel pentru StiinteȘtiințe Economice. A fost o figurafigură cheie a Scolii Economice din Chicago.
InÎn activitatea sa culturala, George Stigler a publicat mai multe lucrarilucrări care reflectau perpectivele sale economice, teoriile sale asupra preturilorprețurilor siși a productieiproducției fiind incaîncă studiate siși analizate inîn scolileșcolile economice internationale.internaționale. Printre lucrarilelucrările eminente ale lui George Stigler se numaranumără “Theory of Price”, ‘The organization of industry”, “Essays inîn the history of economics” sau “The intellectual and the Marketplace”. Stigler a influentatinfluențat multimulți economistieconomiști sasă analizeze factorii microeconomici inîn lucrarilelucrările lor pentru a oferi veridicitate teoriilor lor, bazandu-bazându-se pe date siși lucruri concrete. Cele mai importante pozitiipoziții pe care George Stigler le-a detinutdeținut inîn mediul cultural au fost la Universitatea Columbia (1947-1958) siși la cea din Chicago (1958-1991).
Alte lucrarilucrări influente ale lui Stigler au abordat problema reglementarilorreglementărilor guvernamentale. CercetarileCercetările economistului au facutfăcut ca actualii economistieconomiști sasă priveascaprivească problema regularizarilorregularizărilor cu mai mult scepticism decatdecât acestea erau privite inîn 1950. InÎn 1962 a fost publicat un articol numit “Ce pot reglementa autoritatile?autoritățile? Cazul electricitatii”electricității” siși a dovedit cum reglementarilereglementările preturilor inîn cazul electricitatiielectricității nu influenteazainfluențează aproape deloc pretulprețul propriu-zis. Totuși, Economistuleconomistul nu a dorit doar sasă analizeze efectele reglementării, ci voia să înțeleagă cauzele care produceau acest efect. George Stigler a schimbat modul în care economiștii analizează reglementările guvernamentale. Această moștenire enormă este în esență întruchipată în două articole: analiza pe care a făcut-o în 1962, împreună cu Clăire Friedland, asupra tarifelor la electricitate și articolul său teoretic din 1971. Au existat, cu siguranță, precursori și succesori care au abordat această temă, dar niciunul dintre ei nu a afectat atât de profund cursul cercetării intelectuale că aceste două lucrări. Importanța ambelor articole se bazează mai mult pe întrebările pe care fiecare dintre ele le-a pus decât pe răspunsurile la ele. Niciunul dintre ele nu a produs concluzii care să nu fi fost supuse la nicio provocare serioasă ulterioară. Dar ambele au produs informații care au modificat cursul cercetării în domeniu până în prezent.
În opinia lui Stigler, monopolul era considerat ca fiind principala barieră în calea stabilirii prețurilor la costul marginal, iar "monopolul natural" a ocupat un loc central în economia reglementării. Exemplele principale de monopol natural erau presupuse a fi serviciile publice de utilități publice. Principalul rol al autorităților de reglementare a serviciilor publice era acela de a preveni exploatarea privată a puterii de piață care ar rezulta în mod inevitabil din condițiile de cost ale monopolului natural. Deci, economistul nu a dorit doar să analizeze efectele reglementarii, ci voia sasă inteleagaînțeleagă cauzele care produceau acest efect.
Referindu-ne opiniala sa,politici economistiipublice nuactuale, bazate pe aceasta teorie a lui Stigler, putem aminti liberalizarea pieței de energie electrică. Aceasta presupune privatizarea companiilor de producție și distribuție cu capital de stat, separarea pe segmente de piață competitive și restructurarea sistemelor care distribuie energia către consumatori, astfel încât anumite companii se pot ocupa de producție și altele de distribuția energiei. De asemenea, procesul de privatizare presupune existența unor mijloace de verificare și asigurarea unei piețe în care competiția este corectă precum și sancționarea operatorilor care încalcă regulile concurențiale.
Primele directive Europene care privesc liberalizarea piețelor energetice au oferitfost unadoptate raspunsîn acesteianul probleme,1996 iarpentru in secolul XX, un secol care s-piața bucuratenergiei electrice și în anul 1998 pentru piața gazelor naturale. Al doilea pachet legislativ ce privește piața energetică a fost adoptat de inovatieParlamentul inEuropean toateîn ramurileanul culturale,2003, inclusivurmând celesă economice,intre nuîn vigoare cel târziu în anul 2007. Acest pachet legislativ introducea opțiunea pentru consumatorii casnici și pentru consumatorii industriali de a-și alege furnizorii de energie electrică și gaze. Al treilea set de directive a reusitfost saadoptat dezbataîn ipoteza2009, reglementarilor.acesta Stiglerpunând nubazele erapieței deunice parere ca prin masurile impuse de guverne se urmareste combaterea monopolurilor, ci dimpotriva, prin masurile de reglemetare se creau monopoluri, iar Stigler considera ca aceste masuri vin chiar din initiativa celor care doreau sa isi pastreze puterea pe piata.energetice.
Problema somajuluișomajului a fost de asemenea analizataanalizată de Stigler. InÎn opinia sa, un om are nevoie de o perioada de somajșomaj pentru a putea sasă isiîși genereze ambitiaambiția necesaranecesară sasă tineascaținteasca catrecătre locuri de munca mai bine platite.plătite. Aceasta teorie poarta astaziastăzi numele de “teoria cautarii”căutării”. Aceasta are aplicare și în prezent, la nivelul pieței. Ea afirmă că vânzătorii și cumpărătorii nu își găsesc instant parteneri de schimb. Aceștia trebuie să depună eforturi semnificative pentru a-și găși parteneri. Pe piață apar constant fricțiuni între cerere și ofertă și acestea se află într-o permanentă echilibrare. Echilibrul este mai degrabă un deziderat teoretic. Statusul real al piețelor este de căutare a echilibrului. George Stigler a abordat siși subiecte economice istorice, siși la inceputulînceputul carierei sale a scris articole istorice. Lucrarea sa de doctorat a tratat problema productieiproducției inîn perioada neoclasica.neoclasică. Teoriile despre distributiedistribuție au fost siși ele foarte bine primite de catrecătre economisti,economiști, fiind foarte riguros realizate.
InÎn concluzie, George Stigler a fost un economist de renume care a realizat cercetaricercetări siși lucrarilucrări despre mai multimulți indicatori microeconomici, cele mai importante subiecte insaînsă dezvoltate de acestea legandu-legându-se de teoriile preturilorprețurilor siși ale productiei.producției. Stigler a schimbat modul în care economiștii analizează reglementările guvernamentale. El este incaîncă o personalitate respectatarespectată inîn domeniul economic siși munca sa a fost rasplatitarăsplătită inîn timpul vietiivieții sale, fiind laureat al Premiului Nobel pentru StiinteȘtiințe Economice.
Bibliografie:
1. https://www.econlib.org/library/Enc/bios/Stigler.html
2. https://www.nobelprize.org/prizes/economic-sciences/1982/stigler/facts/
3. https://www.britannica.com/biography/George-Stigler
4. https://www.chicagobooth.edu/review/how-george-stigler-changed-analysis-regulation
5. https://issuemonitoring.eu/liberalizarea-pietei-energetice/