John Maynard Keynes

John Maynard Keynes (1883-1946) a fost un economist și filosof englez ce a influențat politicile economice europene din secolul al XX-lea , fiind considerat unul din principalii fondatori ai macroeconomiei. A fost reprezentantul Regatului Unit la negocierile pentru ajutorul venit din partea S.U.A. după al doilea Război Mondial . A obținut termeni avantajoși spre reconstruirea țării în urma războiului. Cartea sa „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor” a dus la crearea scolii de gândire în stil keynesian, care pe parcurs a favorizat apariția unor derivări ale sistemului său (noul keynesianism). Opera apărută în 1936 este influențată de Marea Criză a anilor 30, și are ca teză centrală intervenția statului în domeniul economic pentru a îl stabiliza în perioade dificile. Ideea din spate este de a menține un flux financiar constant între cetățeni și stat. Astfel conducerea țării dezvoltând oferte de muncă în diferite domenii de interes public, oamenii sunt angajați și sunt remunerați spre a avea un trai decent într-o perioadă unde posibilitățile de muncă sunt limitate. Un exemplu în care sistemul de gândire economică a fost folosit este la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea, după încheierea celui de-al doilea Război Mondial. S.U.A. , de exemplu, fără o politică economică internă convenabilă pentru noile timpuri în care se afla urma să treacă printr-o nouă depresie economică. Factorii care trebuie luați în vedere sunt următorii: revenirea de la producția de război la cea precendentă, astfel că oamenii din fabrici aveau nevoie de alte locuri de muncă ; soldații demobilizați trebuiau reintegrați în societate. Astfel F.D. Roosevelt a cerut companiilor guvernamentale un număr de 60 de milioane de locuri de muncă pentru fiecare american ce a contribuit la industria de război sau a fost pe front. Un alt doilea exemplu , tot din această perioadă, este  Modelul Suedez care a reprezentat un compromis între sectorul industrial privat și statul suedez. Fiind o țară care nu a participat la conflict, teritoriul său a rămas neafectat, era nevoie doar de o schimbare în plan economic pentru că cererile de export din țară a ajuns la cote ridicate. Astfel pentru a favoriza pe cât posibil contextul favorabil de dezvoltare au fost luate următoarele măsuri: sectorul industrial rămâne privat ; statul reglementează piața muncii , pentru a oferi tuturor un loc de muncă și un venit ; sectorul public este finanțat de taxe. Toate aceste măsuri au avut la bază ideea de a menține banii în circulație și de a nu exclude un factor participant la domeniul economic ce ar putea să-l destabilizeze.În concluzie, această gândire care a apărut în timpul unei situații de criză , poate fi folosită și pentru a preveni un scenariu dezastruos aflat la orizont. Desigur, aceste politici ar avea un efect pe termen scurt mult mai pregnant decât pe termen lung, pentru că aceasta era gândirea lui John M. Keynes ce poate fi observată din citatul său : „pe termen foarte lung suntem toți morți”.

Bibliografie:

1.       „From War to the Swedish Model” https://www.ekonomifakta.se/en/Swedish-economic-history/swedish-economic-history2/From-War-to-the-Swedish-Model/ accesat la data de 6 ianuarie 2024.

2.       Jahan Sarwat, „What Is Keynesian Economics?”, în FINANCE & DEVELOPMENT, September 2014, Vol. 51, No. 3.

3.       Jones, Byrd L. , „The Role of Keynesians in Wartime Policy and Postwar Planning. 1940-1946” , în The American Economic Review, Vol. 62, No. 1/2 (Mar. 1, 1972), pp.120-126.

4.       Karlsson , Birgit, „Neutrality and Economy: The Redefining of Swedish Neutrality, 1946-52” , în Journal of Peace Research, Vol. 32, No. 1 (Feb., 1995), pp. 37-48.

5.       Mann, Geoff , „Socialism’s Biggest Hero Is a Bourgeois British Capitalist” , https://foreignpolicy.com/2019/12/05/keynes-keynesian-socialism-biggest-hero-bourgeois-british-capitalist/  accesat la data de 6 ianuarie 2024.

6.       Vylder , Stefan de, „The Rise And Fall Of The Swedish Model”.